Menu
TRAFIC

Să se lase cu demolare! Dar şi pentru VIP-uri

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 601

 

Ca să-şi justifice stimulentele care le îngroaşă chenzinele săltate semeţ după trendul corporatist - deşi… progres, ioc! - „vânătorii” de datornici ai Primăriei, de la Juridic şi Venituri, parcă au dat ceva mai mult de muncă magistraţilor, în această primă jumătate a anului, faţă de anii trecuţi. Ni s-o fi părând, dar, totuşi, fără a avea la îndemână o statistică oficială realizată de oamenii statului, ne încumetăm să facem afirmaţia înmulţirii dosarelor deschise câmpulungenilor care au uitat drumul la casieria instituţiei. Cel puţin în cazul chiriaşilor, categoria cea mai acţionată în instanţă, pentru strângerea cu uşa a ocupanţilor apartamentelor Primăriei, deşi cauzele au obiecte extinse, ce includ, pe lângă pretenţiile de obţinere a contravalorii chiriei restante şi a penalităţilor, şi rezilierea contractului, plus evacuarea! Ce-i drept, se ajunge la reziliere, dar proprietara nu rezolvă nicio brânză, pricopsindu-se cu nişte prăpăstenii mai mari decât dacă i-ar fi lăsat în plata Domnului pe restanţierii de carieră. Rămaşi fără contract, se trezesc că le-a expirat buletinul, iar fără act de casă sunt cam în aceeaşi situaţie ca refugiaţii. Şi, atunci, pe cine hărţuiesc pe la audienţe că n-au contract, n-au buletin şi, vezi Doamne, de aia nu-i angajează nimeni?! Aşa se ajunge la tot soiul de documente provizorii de la toate instituţiile forţate să-i rezolve şi din punct de vedere locativ, şi din punct de vedere al evidenţei persoanei. 

Între reprizele de văicăreli la uşa primarului ale pasibililor de evacuare, perceptorii Primăriei îşi văd interesul: să le ia banii, mai cu seamă că sunt stimulaţi cu sume care echivalează cu un salariu câştigat în privat, în Câmpulung. Aşadar, deşi nu asistăm la o explozie de acţiuni împotriva rău-platnicilor, se simte o strădanie a conţopiştilor instituţiei de a colecta dări, din păcate, nu şi locuinţe, care, ajunse pe mâna unor oameni ca lumea, n-ar mai genera atâta belele. Chiar fără procese şi fără executări silite, stimulentele funcţionarilor rămân, deci, n-ar fi afectaţi de pierderea lor în cazul în care locatarul şi, în general, contribuabilul la bugetul local plăteşte de bună voie.

Altă categorie de cauze, care, numeric, rivalizează cu cele declanşate împotriva chiriaşilor, urmăresc să scape Primăria de sumele vechi, neachitate, din evidenţe, prin transformarea amenzilor în ore de muncă în folosul comunităţii. În acest caz, nu se câştigă nimic: nici bani la buget, nici muncitori pe tarlaua publică, deşi la câţi contravenienţi cu debite istorice îi pun pe drumuri (scurte, ce-i drept) pe juriştii aflaţi la o azvârlitură de băţ de Judecătorie s-ar dubla efectivele ADP-iste. Dar cum reprezintă o corvoadă angajarea, supravegherea şi, înainte de a ajunge să se bucure de compania voluntarilor recrutaţi din rândul amendaţilor, convingerea lor să se prezinte la muncă…

În noianul de dosare ale Primăriei interesate să-şi rezolve problemele interne, am găsit unul - din păcate, numai unul pe 2017 - care priveşte interesul municipiului de a arăta bine. Dacă astfel de procese încununate de verdict favorabil, cum s-a întâmplat în această speţă singulară, cu caracter excepţional, s-ar ţine lanţ şi ar avea ca efect un aspect al municipiului plăcut ochiului, apoi să le dea stimulente şi urbaniştilor!

Pe la începutul anului, în ultima zi a lui ianuarie, municipalitatea reprezentată de Liviu Ţâroiu, ca primar, a dat-o în judecată pe o patroană de stabiliment de păcănele din „buricul târgului”, care n-a fost satisfăcută cu o firmă de prăvălie tradiţională, ci a îmbrăcat toată faţada clădirii poziţionate pe bulevard, în plin centru istoric, într-o negreală cu jokeri, cu stele, cu cărţi de joc, de ziceai că intri la circ, după aspectul cu indulgenţă spus „vulgar” etalat de un ditamai peretele, la strada principală! Faţada aceea groaznică oripila trecătorul de ani buni, nu de când am rămas fără primar sau de când a fost ales un primar nou. Cum i s-a permis duduii să-şi impună gustul mediocru în materie de estetică stradală, fără ca nicio autoritate s-o ia la întrebări… 

Reclamantul Ţâroiu, în calitate de apărător al domeniului public pângărit de preferinţele stridente ale unor gheşeftari, care şi aşa au adus destulă ţigănie în centru cu afacerile lor „norocoase”, a ajuns la judecată cu întreprinzătoarea şi a câştigat în prima instanţă. Spre deosebire de urbaniştii Primăriei, orbiţi cu mandatele de o păcătoasă de conjunctivită liberală, magistraţii câmpulungeni, scârbiţi de şuvoiul de prost-gust care a sluţit oraşul în care şi ei trăiesc, au hotărât în consecinţă. În termen de trei luni de la data la care sentinţa se consideră a fi rămas definitivă, pârâta trebuie să desfiinţeze placajele aplicate pe faţada imobilului închiriat. Astăzi se fac trei luni de la hotărârea din 18 mai, pe care perdanta n-a atacat-o şi… e de bine. Numai aşa s-a putut înlătura imaginea de infern a colţului de clădire. Din nefericire, s-a putut doar într-un caz. Dar, ca să se înmulţească, primarul n-are decât să pună la bătaie fondul aflat la discreţia sa, cu care le poate umfla şi mai mult salariile proaspăt „tunate” subalternilor pentru care legea nu prevede stimulente. 

Avem o mare curiozitate legată de atitudinea pe care o vor adopta aleşii în situaţia unei construcţii care înfrânge hotărârea de Consiliu, executată după regula înhăţării mâinii cu totul în locul unui deget. Iar urbaniştii, şi ai Primăriei, şi ai Consiliului, au văzut-o, cu siguranţă, mai ales că au avut pe agenda estivală de lucru câteva inspecţii în teren, la balcoane care n-au nicio treabă cu proiecţia celor de deasupra, ci cu nevoia ocupantului de a se lăfăi în cât mai mult spaţiu. Chiar ne dorim să vedem cum va intra la apă, prin dispoziţia mai-marilor urbei, biroul privat al unui membru al conducerii unei instituţii care produce, contra cost, intelectuali. Căci, dacă se lasă cu demolări, atunci, să fie pentru toată lumea, fără deosebire de rang!

Că a venit din nou vorba despre stimulente, pe care le iau nu numai oamenii cifrelor din Primărie, ci şi unii dintre oamenii de Drept. Etajul „Bodroş” i-a adus chiriaşei a „n” - şi, probabil, ultima - victorie în foiletonul în instanţă cu proprietara casei de lângă Clubul ARO. Locatara de 89 de ani a câştigat şi la Curtea de Apel lupta pentru preţul la care doreşte să cumpere o treime din casă. Preţ care, bineînţeles, va trebui achitat integral, nu în rate.

The most visited gambling websites in The UK