Menu
TRAFIC

Sunt români care preferă primari tineri, din afara sistemului. Nu este cazul câmpulungenilor

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 671

 

În nesfârşita grădină a Facebook-ului am găsit o interesantă comparaţie, mai bine spus, o invitaţie la comparaţie între bătrânul Câmpulung, condus de un primar de vârsta pensionării, şi o comună din Transilvania - alt aer, alţi oameni -, în fruntea căreia sătenii au ales o jună de treizeci şi un pic de anişori, care nici măcar nu era de-a lor. O bucureşteancă, ai cărei părinţi, de profesie geologi, descoperind, în timpul cercetărilor, locul minunat, care, peste ani, avea să fie condus de fiica lor, şi-au cumpărat o casă în zonă. „Locul faptei” menite a-l pune în umbră pe primarul care este de la PSD: pagina de internet, care ba a fost, ba n-a fost a Câmpulungului, care ba mai este, ba nu mai este nici a celui care a administrat-o pe când ar fi aparţinut Câmpulungului. Pe fostul cont de promovare a municipiului a fost preluat un interesant reportaj difuzat de un post naţional de televiziune, care prezintă frânturi din activitatea celei mai tinere primăriţe din ţară. Contrar obiceiului câmpulungenilor de a-i scuipa pe politicieni, dar a vota numai politicieni, arădenii din localitatea cu pricina, oameni de la ţară, le-au dat o triplă lecţie urmaşilor lui Negru Vodă. 1.Au votat un candidat tânăr. 2.Au votat un candidat independent. 3.Au votat un candidat femeie. E drept, la noi nu era cazul s-o deranjăm pe Anca Coşa de la preocupările ei elevate punând-o primar. Spre deosebire de Liviu Ţâroiu, votat 99,99% de vârstnici care nu mai au aşteptări ori speranţe, colega de la rural a reuşit să atragă simpatia tinerilor. Tinerii au pus un om din afara sistemului, străin de politică, fără partid, fără electorat în localitatea în care se stabilise de şase ani, fără campanie electorală purtată din poartă în poartă. 

Arădenii, sceptici la început, pe motiv că este prea tânără şi necunoscătoare a vieţii de la ţară, au ajuns s-o îndrăgească pe orăşeanca de Capitală, subţirică şi blondă, care îi dojeneşte pe leneşii comunei. Atitudine care i-a adus respectul şi dragostea locuitorilor. Unde s-a pomenit aşa ceva la Câmpulung şi în Muscel, unde aleşii fac temenele în faţa pomanagiilor, convinşi că, fiind atât de mulţi, votul lor contează?! Alegătorii de vârsta a doua, care recunosc cu sinceritate că n-au votat-o, o laudă acum pentru felul ei deschis de a fi şi pentru că face treabă la început de mandat, nu la final, când se apropie următoarele alegeri.     

Echipa de filmare a insistat să arate ţării că o femeie poate la fel de mult, chiar mai mult decât un bărbat, care, vorba unei câmpulungence, autoare a unui comentariu postat în subsolul materialului filmat, întruneşte toate condiţiile caracterizării candidatului tradiţional: în primul rând, bărbat, burtos, cu spatele „acoperit”, completată de fârtaţii postaci cu criteriile de eligibilitate valabile pentru zona de dincolo de Carpaţi: „puturos, beţiv, analfabet, mincinos”, preferatul „generaţiei de comunişti, care au ieşit să voteze tot comunişti”.

Primăriţa le-a demonstrat jurnaliştilor cheful de muncă al localnicilor cu o mapă generoasă de CV-uri primite de la mai bine de 70 de solicitanţi ai unui loc de muncă, în care s-au descris cum s-au priceput ei mai bine. Văzând-o pe gazda reporterilor bucureşteni frunzărind dosarul cu biografiile cetăţenilor care cereau celui mai important om din comună să-i ajute să se angajeze, mi-am amintit că am remarcat, de curând, pe biroul lui Liviu Ţâroiu un CV aparţinând unei persoane al cărei nume de familie coincidea cu cel al unui poliţist de la Câmpulung. Iar poliţistul şi soţia tocmai ieşiseră din biroul primarului. Această afirmaţie nu se vrea o insinuare de intervenţie, în vederea angajării, la primar, ci, pur şi simplu, o constatare că şi pe biroul primarului nostru vizitatorii lasă la plecare un Curriculum Vitae, cel mai probabil, al copiilor, cărora le doresc binele, angajându-i la Primărie. 

Şi acolo, la fel ca la Câmpulung, oamenii sunt dezamăgiţi de viaţa pe care o duc. Şi, totuşi, nevoiţi s-o accepte pe tânăra pe care, în campania electorală, nici măcar n-au vrut s-o primească în case, de teamă să nu afle candidaţii din rândul consătenilor, au prins curaj şi încredere în ideile ei proaspete. Şi în faptul că se poate. Vorba sloganului electoral al primăriţei, „Hai că se poate!”, care a avut o primă grijă când s-a instalat în funcţie: să le găsească oamenilor de muncă. Mai ales că un licăr de dorinţă există, chiar la vârste la care alţii se resemnează că nu vor fi angajaţi. Dacă nimeni nu le-a dat un impuls, după ani de stat în ajutor social! „Domnişoara ne-a încurajat!”, mărturisesc sătenii care nu credeau în şansa unui serviciu. Pe ce primar din Muscel - punem şi Câmpulungul la socoteală - l-aţi auzit îndemnând şomerii şi asistaţii social să termine cu trândăveala şi să se facă utili familiilor şi comunităţii?! 

Ei bine, noua primăriţă i-a îmboldit pe oameni să-şi depună cererile de angajare la Primărie, iar ea s-a ocupat să găsească patroni aflaţi în nevoie de personal. I-a rezolvat astfel şi pe cei depinzând de venitul minim garantat, dar şi localnici plecaţi în străinătate, cărora le-a găsit de lucru în oraşele din apropiere, asigurându-le, totodată, şi transportul. Ba chiar a convins un privat să înfiinţeze o fabrică de îmbrăcat volane în comună. Lângă teancul de solicitări de angajare se înalţă altul de proiecte cu fonduri europene. 

Nu este singurul exemplu lăudat pe fosta pagină de promovare a Câmpulungului. Alt primar tânăr, altă comună, tot din Ardeal, cu o rată a şomajului sub 2% (!), plină de firme, care au angajat oameni de-ai locului, a adus peste 10 milioane de euro, fonduri nerambursabile, cu care localitatea a devenit de nerecunoscut. Ca lumea să nu uite ce a fost, a pus fotografii în Primărie cu relele de odinioară. Cum a fost posibil ca sătenii să aleagă un primar abia ieşit din facultate, în vârstă de numai 23 de ani?! Uite că a fost. 

Şi-acum intră în scenă câmpulungenii, cu replicile lor deloc flatante la adresa primarului de oraş în care „nu s-a mişcat o aţă în 20 de ani”: „Ei pot pentru că nu au nişte familii care trag sforile la primar ca la o păpuşă de lemn. Ei pot pentru că îşi doresc un mediu de viaţă eficient, ei pot pentru că nu au scandaluri cu proxenetism lunar, ei pot pentru că muncesc.” Este una dintre opiniile potolite, care, în mare, transmit următorul mesaj: lipsa bunului simţ şi a priceperii în Primărie. „Dar şi calitatea oamenilor s-a dus pe Apa Sâmbetei!” Nimic mai adevărat.

 

The most visited gambling websites in The UK