Menu
TRAFIC

Astenie de asfaltator

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 430

Pleci după una, dai de alta. Alertaţi de o voce disperată de femeie, cum că ea şi vecinii vor fi îngropaţi de gunoaiele minoritarilor, pornite „gârlă” de la înălţimea dealului pe care s-au cocoţat, către o „Vale a Plângerii”, populată de majoritari cu dinţii strânşi de furie, am constatat în teren că nu „infecţia” purtată de apă era cel mai mare rău. Şi asta este un rău, mai cu seamă că ştii că n-are leac, şi de-ar fi bătuţi cu biciul ori însemnaţi cu fierul roşu autorii ei. Acţiunea se petrece în Câmpulungul european, promovat turistic, în care ţigănimea de pe Drumul Godeni, străină de noţiunea de reciclare, deşartă, vorba unui ADP-ist, tone de plastic în capul nefericiţilor care locuiesc sub ei. Dacă aţi avut drum pe DN 73 şi aţi remarcat plasticăraia purtată de şuvoaiele care au „înecat” calea ferată, în dreptul Minierului şi al Coloniei Pescăreasa, cauza este în cătunul de romi, ale căror lături ajung în calea turiştilor. Îl ascultam, de curând, pe preşedintele lor, care îi sfătuia pe primari să le câştige afecţiunea turnându-le asfalt peste noroaie, introducându-le apă şi curent electric în comunităţile izolate de localitate, punându-le un tomberon, ca să se comporte ca oamenii, nu ca barbarii. Asta pentru că ţiganul, dacă vede că românul are grijă de el, va începe să-l iubească pe român. Asta zicea liderul lor, care atât de tare i-a bătut la cap pe primarii de la Câmpulung, Călin Andrei şi Liviu Ţâroiu, să fie drăgăstoşi cu sudiştii etnici înşiraţi pe coamă, încât aceştia le-au satisfăcut toate revendicările. Deci, cei din Drumul Godeni au şi apă, au şi drum, cum în prăpăditul de Vişoi nu găseşti - deşi proştii din Vişoi plătesc impozite la Primărie, nu mititeii discriminaţi de la Pescăreasa -, însă dragostea pentru români se lasă aşteptată. 

Fiind am pomenit de dragoste… ce drăcuieli înfierbântate au pus pe capul lor suratele ADP-iste, după două zile în care, murate până la piele, au ţinut-o în „plecăciuni” după mizeriile minorităţii conlocuitoare, câte n-au făcut la viaţa lor în faţa popii. Lumea a strigat, clocotind de nervi: să-i amendeze cineva! Cine? Poliţia Locală? Poliţia Locală nu iese pe teren când plouă, căci îi intră la apă uniformele cele noi. Şi-apoi amenda în sine e „apă de ploaie”, având un singur efect: să umfle mai tare debitele râurilor de sancţiuni neîncasate de Primărie de la datornicii săi. În fine, nu insistăm asupra fenomenului, o „plagă” pe obrazul Câmpulungului, perpetuată fără legătură cu sângele care curge prin vinele nesimţitorului, căruia nu-i pasă că, prin gestul său, contribuie la îngălarea colectivă. 

În zona cu probleme de salubritate am remarcat ceva mai interesant. Să fie un an de când le-a tresăltat inima de bucurie orăşenilor din vale, vecini ai comunităţii din Drumul Godeni, fericite cu asfalt înaintea lor, văzând că şi drumeagul lor se înnoieşte. Acum, lucrarea n-a făcut-o ADP-ul, ca să dăm vina pe ei că, nefiind asfaltatori profesionişti, şi-au bătut joc de banul public. Din nepricepere, nu neapărat cu intenţie. Însă nu ei sunt răspunzători pentru „intrarea la apă” a foiţei de asfalt turnate cu zgârcenie pe uliţa pe care se scurg resturile etniei, ci firma produsă de o licitaţie ţinută de actualul primar, pe vremea când dădea şi încasa coate în coaste de la celălalt interimar lăsat în urmă de Andrei. Au pus asfaltatorii „lui peşte” un strat fin ca foaia de marţipan, care, în ciuda lipsei traficului prin „viroaga” cu pricina, a început să se dezintegreze. Marginile „marţipanului” negru, muşcate cu poftă de torente pe partea fără şanţ de scurgere, sunt dovada clară a spoielii, care le-a uşurat substanţial alegerea votanţilor în vara lui 2016. În pragul verii lui 2017, s-au convins că drumul nu va avea viaţă nici până în 2020, asistând la măcinarea lui numai călcând pe el, şi fără ploile care îl „lucrează” serios. 

Altă zonă, aceeaşi dezamăgire. Pe Drumul Godeni a prestat un constructor făcut celebru în târg de surparea unei artere reabilitate de acesta când nici nu se risipiseră bine în aer aburii asfaltului fierbinte. În fine, isteţimea autorităţilor - ca să nu spunem altceva - a exonerat de răspundere firma Selca, salvată de „forţa majoră” a naturii, autoare a accidentului ruperii străzii Richard. S-a ţinut altă licitaţie, a câştigat altă societate, s-au cheltuit alte miliarde, pentru că ne permitem. Pe Drumul Godeni - o uliţă în pantă, de unde zboară murdăria în nasul „unchiaşilor” din vale - a lucrat tot Selca, ai cărei muncitori, în primăvara lui 2016, s-au pus pe spart strada abia asfaltată. Aşadar, au fost probleme de la bun început, din cauză că favorita licitaţiilor, având de lucru încolo şi-ncoace, n-a putut face reparaţia cap-coadă, deşi n-avea de acoperit nici 500 de metri, plus trotuarul şi rigola. Carosabilul l-au făţuit în ultima lună a lui 2015, însă, pentru restul, s-au întors câteva luni mai târziu. Iar la întoarcere au avut surpriza - deşi pentru ei s-ar putea să nu fie nicio surpriză - să li se rupă drumul când s-au apucat de rigole. „Bomboana pe coliva” crăpată li se datorează maşinilor de mare tonaj, care au cărat materialul pentru trotuar, sub greutatea cărora lucrătura a cedat. În sfârşit, cu exact un an în urmă, angajaţii piteşteni ai firmei s-au pus pe tăiat şi decopertat asfaltul prost turnat cu patru luni înainte, ca să-l facă cum trebuie din nou. Lumea ne-a povestit înfuriată, la vremea respectivă, cum a început să le alunece uliţa, cu rigole cu tot.  

Reţineţi! Primăvara trecută, s-a rupt drumul din cauza trotuarelor. În această primăvară, constatăm că şi trotuarul, pentru care a fost sacrificată calea de acces, este praf. Aduşi în zonă de inundaţiile întreţinute şi de „cocinile” localnicilor - „curţi” fiind un termen mult prea pretenţios pentru incintele doldora de resturi -, am urcat în vârful pantei, unde spaţiul destinat pietonilor este „varză”. Fisurat, spart, ondulat, încât te întrebi ce conţine reţeta asfaltului. Plastilină? Nu contestăm faptul că a degradat lucrarea şi un ins din „cătun”, care are înşirate, de-o parte şi de alta a fundăturii, puzderie de fierătaie. Un veritabil cimitir de table, majoritatea „deschiolate” în activitatea de service stradal, pe care întreprinzătorul o practică la adăpost de priviri indiscrete. Cine ajunge să-l controleze pe el în vârful dealului, ca să se minuneze de parcul de hârburi trântite şi pe stradă, şi pe trotuarul proiectat să ţină siluete ca de podium, nu catrafusele cetăţeanului?! 

Fără intenţia de a le da palpitaţii locuitorilor străzii Gruiului, ei sunt următorii pe agenda acestui constructor astenic, cauzator de suferinţe, care a prins contractul de peste 40 de miliarde de lei vechi. Sumă care, probabil, va creşte, graţie neprevăzutului din teren, căci proiectantul n-a estimat-o, acum doi ani, la 77 de miliarde, de nebun.

The most visited gambling websites in The UK