Menu
TRAFIC

Statul a nimicit privatul

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 542

Ce-a fost criză de forţă de muncă până acum, dar ce va fi de acum înainte, când PSD a anunţat că va continua umflarea chenzinelor bugetarilor şi menţinerea puturoşilor cronici pe ajutoare sociale! Ajutoare care parcă trebuiau sistate, într-un viitor care începea cu 2017, în caz că bolnavul incurabil de lene refuza trei locuri de muncă, dacă nu-şi dădea copiii la şcoală, pe lângă alte condiţii, pe care cei mai mulţi dintre asistaţi le întrunesc cumulativ. Privaţii sunt conştienţi că nu vor ţine pasul cu statul şi că, pe măsura creşterii salariilor în sectorul public, riscă să-şi piardă angajaţii mai răsăriţi. Şi aceia găsiţi cu greu pe un teren arid, cum este cel al Câmpulungului şi al Muscelului, în general, pe care nu mai creşte nimic bun, după pârjolul falimentelor, care au gonit oamenii buni peste graniţe sau în zone din ţară unde munca  este mai bine salarizată ca aici. Chit că lucrează la „vecinii” de la Mioveni ori Piteşti, se cheamă că sunt pierduţi pentru Câmpulung, preferând în aproape orice scenariu varianta navetei în detrimentul unui serviciu acasă.    

Câmpulungenii dispuşi să se angajeze fug de sectorul particular ca necuratul de tămâie. Singurele „permutări” pe piaţa locală a forţei de muncă sunt de la privat la stat sau de la stat la stat. De la stat la privat... exclus. S-a ajuns într-o situaţie atât de delicată în municipiu, unde firmele suferă din pricina lipsei personalului, încât nu găsesc lucrători nici companiile mari, a căror seriozitate, în toate privinţele, nu poate fi pusă la îndoială. Iată un exemplu recent, livrat de o firmă redutabilă, care are o activitate de producţie în „buza” Câmpulungului şi care este într-o continuă căutare de salariaţi. Nu ne referim la o societate care-şi ţine oamenii pe salariul minim şi bonuri de masă, ci la o societate cu bună reputaţie în rândul întreprinzătorilor locali şi din acest punct de vedere. 

Firma a căutat şi caută de la „mânuitori de sapă” până la „purtători de mapă”. Iar după frecvenţa cu care repetă ofertele de angajare nu găseşte în Muscel, aşa cum nu găsesc nici alţi colegi, indiferent de domeniul de activitate. Printre cele mai recente job-uri cu care spera să trezească interesul aspiranţilor au fost un post de contabil şi unul de asistent manager. Adică o secretară/un secretar, care nu muncea până la sleirea puterilor răspunzând la telefon şi dând telefon. Compania cu pricina este una de Top 10 în clasamentele anuale întocmite de ziarul nostru, după diferite criterii, amănunt pe care îl repetăm ca să înţelegeţi că vorbim despre o activitate puternică, stabilă şi serioasă. Când spui “contabil”, înclini să crezi că geme zona de contabili, în condiţiile în care avem o facultate de ştiinţe economice în târg, care pregăteşte oameni într-ale cifrelor. Şi chiar dacă n-aveam o şcoală superioară de contabilitate, teoretic, n-ar fi trebuit să reprezinte o misiune imposibilă selectarea unui om pregătit cât de cât, ca să nu pleci cu el de la zero. Iar când spui „selecţie”, te gândeşti că ai avut la dispoziţie mai multe CV-uri, din care să alergi câteva cu care să mergi la etapa următoare, cea a interviului, care îl “produce” pe fericitul câştigător al slujbei.  

Uite că n-a fost deloc aşa. De-abia s-a ivit un solicitant al postului, trecut de 35 de ani, vârstă la care te aştepţi să aibă un dram de experienţă. Recomandat căutătorilor de forţă de muncă: să n-aveţi nicio aşteptare ca să n-aveţi nicio dezamăgire. Aşa şi cu contabilul din povestea noastră. Neavând ce să aleagă, l-au acceptat şi au acceptat să-l şi înveţe. Acceptă şi scenariul în care, odată instruit, îşi ia zborul, numai ca să aibă un ocupant al postului, fie şi temporar. În cele mai multe cazuri se dovedeşte temporar, căci, adesea, lipsa de pregătire este dublată de lipsa de statornicie. N-are sens să folosim vorbe mari precum loialitate ori recunoştinţă pentru faptul că ţi s-a întins o mână de ajutor, că ai fost învăţat şi ajutat să promovezi, fie şi la alt angajator. 

Înaintea lui au venit ca să testeze terenul nişte foste angajate de la Întreprinderea Minieră, unde se lucra ca la stat. Cum este acum în Primărie: birouri suprapopulate de personal, unde sarcinile care pot fi executate de o persoană sunt repartizate pe şase-şapte, ca să aibă cât mai mulţi de „muncă”: unul pune o viză, altul, o ştampilă, altul semnează, unul bagă hârtia, altul scoate hârtia şi tot aşa. Aşa şi cu doamnele de la Mină, cu carieră la stat. După o zi-două de probă, s-au convins că nu vor supravieţui programului de lucru şi şi-au anunţat „capitularea”.

Este nevoie să reamintim de bătaia pe postul de contabil, fără studii superioare, la Muzeul Municipal? De ce statul a născut concurenţă? Căci şi acolo rătăceşti salariul într-un buzunar. Simplu. Cât poţi să te speteşti ca referent la contabilitatea Muzeului? Ce să contabilizezi? Facturile la curent şi apă? Cinci bilete şi trei ulcele vândute ca suvenir? Deci, „omorul” se dă pe nemuncă, fără legătură cu salariul. Să atingi performanţa de a lua o leafă, cum o fi, cu efort minim.    

A doua provocare pentru firma despre care povestim a fost să găsească secretară! Într-un oraş în care tot “păsăretul” se visează secretară la birou, acţionariatul a trecut din nou prin „chinurile facerii”. Din gură în gură, s-a aflat despre ruda unui angajat, proaspăt întoarsă de afară, unde a îngrijit bătrâni. Hai la noi dacă n-ai serviciu! Aşadar, de la rupt cârca trăgând de moşii altora, candidata ajungea la birou, unde prelua comenzi la telefon, le dădea mai departe, etc. După câteva zile, femeia a trimis vorbă prin rubedenia sa că nu mai vine, căci i s-a părut greu. Cât a şters bătrâni la fund n-a fost greu. 

Cu convingerea că motivaţiile şocante au curs gârlă în urechile celor care au ajuns să roage cu serviciu oameni despre care se presupune că au responsabilităţi, ce vreme ce sunt familişti şi au copii, ne oprim la cele două exemple consternante. Asta ca să nu adâncim mâhnirea pricinuită de lipsa de viitor a Câmpulungului, unde pensionarii sunt vârtos concuraţi de adulţi în putere, mulţumiţi că după 45 de ani nu-i mai angajează nimeni, şi de copiii acestora, care nu concep să-şi irosească viaţa muncind. 

The most visited gambling websites in The UK