Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Folclorul muscelean e de-acum mai sărac Meşterul popular Ion Arsene a trecut la cele veşnice

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 299

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2019_Mai_2388_Clipboard18.jpgSăptămâna trecută, a încetat din viaţă, la vârsta de 87 de ani, cunoscutul şi apreciatul meşter popular şi rapsod Ion Arsene, cel care a creat, de-a lungul vieţii, zeci de mii de instrumente muzicale, de la fluiere şi ocarine, până la cimpoaie, carabe şi alte instrumente de suflat, pe care le-a vândut în toată lumea. Dincolo de măiestria artistică dobândită în confecţionarea instrumentelor populare, nea Ion „Ţurlea”, cum era cunoscut de apropiaţi, a fost şi un strălucit instrumentist, dând astfel viaţă „jucăriilor” meşterite cu migală, fluierul fiind marea sa pasiune.

Meşteşug „furat” la Govora

Ion Arsene s-a născut în satul Jugur, comuna Poienarii de Muscel, pe 25 decembrie 1931. A avut o copilărie grea, însă a trecut peste toate cu ajutorul cântecelor tradiţionale ale zonei, devenind purtătorul şi interpretul lor. După ce a terminat cele şapte clase din şcoala generală, s-a angajat la mina din Jugur, unde a lucrat 12 ani în subteran şi alţi 14 la suprafaţă, iar munca grea i-a afectat sănătatea. La 28 de ani, pe când se afla la tratament la Băile Govora, s-a întâlnit cu meşterul popular Gheorghe Pasăre, care avea să-i deschidă lacătul unei noi vieţi, dedicate, trup şi suflet, instrumentelor muzicale. „Prin 1959, m-am întâlnit acolo, la Govora, cu un meşter care vindea fluiere din lemn de prun. Zile întregi îl urmăream cum le face, stăteam lângă el, fascinat, până mă uita Dumnezeu. Şi, cum am stat eu aşa şi mă uitam atent la ce face, am prins repede secretele. Apoi, când eram aproape să plec, l-am rugat să-mi dea şi mie o unealtă, ca să mă apuc şi eu de treaba asta. Omul mi-a dat un strung vechi, cu care el nu mai lucra. Şi cu acel instrument m-am apucat eu să lucrez acasă la mine.”, declara meşterul Ion Arsene acum 9 ani. Întors acasă, n-a stat prea mult pe gânduri şi s-a apucat de treabă. Nu i-a ieşit din prima dată, însă, cu timpul, a învăţat să stăpânească strungul şi uite-aşa fluierele au început să prindă formă. Dacă la început de abia reuşea să facă un fluier în două săptămâni, ulterior experienţa şi dexteritatea l-au ajutat să creeze zilnic cel puţin 3-4 instrumente muzicale. De-a lungul anilor, perseverenţa şi munca asiduă i-au fost răsplătite, astfel că de la fluiere a trecut la cavale, carabe, ocarine şi chiar cimpoaie. Aşa se face că a reuşit să realizeze milioane de instrumente care au ajuns atât în ţară, cât şi în străinătate. În urmă cu mai bine de 10 ani, pe când avea un stand la un târg din Bucureşti, a fost vizitat de către Hillary Clinton, căreia i-a dăruit un fluier. „Instrumentele care mi-au ieşit din mâini au ajuns în toată lumea. La unele târguri la care am participat în Bulgaria, Ungaria, Turcia, Germania şi Franţa veneau oamenii, se uitau la ele, le încercau şi le cumpărau imediat. La un târg din Bucureşti mi-a vizitat standul Hillary Clinton şi i-am dăruit un fluier. S-a bucurat foarte mult, iar, la câteva luni, mi-a trimis şi o scrisoare de mulţumire.”, spunea Ion Arsene.

Un instrumentist desăvârşit

Nea Ion „Ţurlea” nu numai că a făurit instrumente, ci a şi cântat foarte bine la ele, având chiar compoziţii proprii la fluier, instrument pe care-l îndrăgea cel mai mult. A cules foarte multe doine şi balade, pe care le cânta cu mare drag, iar la petrecerile din satul natal se încingeau pe sunet de fluier sârbe şi hore de neuitat. El a fost şi cel care a pus bazele grupului de fluieraşi din Jugur, cu care a avut numeroase turnee naţionale şi internaţionale, dar şi apariţii televizate, în special la emisiunea„Tezaur folcloric”. A cântat alături de nume grele ale folclorului românesc, cum ar fi Gheorghe Zamfir, Dumitru Zamfira, Dumitru Fărcaş, etc. Din anul 1970, meşterul Arsene a fost colaborator al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, fiind prezent la expoziţiile şi târgurile organizate aici de-a lungul anilor. Pasiunea lui a fost transmisă şi copiilor săi, iar ginerele său, Constantin Mihaiu, i-a preluat meşteşugul. “Toate instrumentele pe care le fac îmi plac. Cânt la toate încă de mic. Am învăţat de la bunicul şi tatăl meu, care erau foarte pricepuţi la cântat. Chiar şi două fete de-ale mele cântă la fluier.”, mai spunea, în urmă cu câţiva ani, nea Ion. 

În 2002, a primit, din partea Preşedinţiei României, distincţia „Crucea naţională Serviciul Credincios, clasa a III-a”. Numele său va rămâne înscris atât în galeria celor mai talentaţi creatori de artă populară românească, cât şi în inimile celor care au avut prilejul să îl cunoască. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Alex BARBU

The most visited gambling websites in The UK