Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Astăzi, Elena Ion Arnăuţoiu împlineşte 100 de ani

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 317

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2019_Aprilie_2375_Clipboard02.jpg

Elena Ion, născută Arnăuţoiu, este sora mai mare a fraţilor Toma şi Petre Arnăuţoiu, de numele cărora se leagă existenţa, între 1949 şi 1958, a Grupului de rezistenţă anticomunistă din comuna Nucşoara. Musceleanca împlineşte astăzi vârsta de 100 de ani.

Pe 12 aprilie 1919, s-a născut Elena, singura fiică a învăţătorului Ion (Iancu) Arnăuţoiu şi a Laurenţiei. Elena se căsătoreşte, în 1938, cu Florea Ion, profesor de Istorie la Liceul „Dinicu Golescu” din Câmpulung, mulţi ani şi director al Liceului Comercial din oraş. În 1939, se naşte fiul lor, Viorel.

Elena Ion s-a remarcat prin dragostea şi abnegaţia faţă de familia sa şi prin verticalitatea morală cu care a făcut faţă celor două condamnări pe care le-a suferit. Prima dată a fost închisă doi ani şi două luni, pedeapsă administrativă, între 1949 şi 1952, la Ocnele Mari şi la Pipera, imediat după constituirea grupului de rezistenţă anticomunistă. A doua oară a ajuns în temniţă nouă ani mai târziu, în 1958, după ce au fost prinşi fraţii ei, Toma şi Petre Arnăuţoiu, şi a stat patru ani, până pe 2 februarie 1962. Această pedeapsă penală a ispăşit-o la Piteşti, Jilava, Miercurea Ciuc şi Arad. Imediat după arestarea Elenei Ion Arnăuţoiu, soţul ei a fost dat afară din învăţământ, iar la a doua reţinere, a fost dat afară definitiv, fiind considerat duşman al poporului. Profesorul Florea Ion a încercat să se angajeze pe undeva prin Dobrogea, dar Securitatea l-a dibuit şi a fost dat afară. În 1965, a fost reîncadrat, până în 1971, când s-a pensionat. Băiatul nu a mai fost primit la şcoală, fiind numit fiu de „cheabur”, deşi ai lui nu aveau nici casă, nici pământuri, nici fabrică, nimic. 

În 1952, după doi ani şi două luni de închisoare, Elena Ion Arnăuţoiu s-a întors acasă. Profesorul Florea Ion medita copii, ca familia lui să poată să supravieţuiască. Doamna Elena a depus o cerere ca să fie scoasă din categoria „cheaburilor”, pentru ca băiatul să-şi continue studiile. „A fost cumplit. N-aveam cu ce să-i cumpăr ghiozdan. Am vândut o ie a mamei şi i-am cumpărat ghiozdan. N-avea ghete în picioare, n-avea de niciunele. A fost foarte greu. De neimaginat. Dar am o mulţumire sufletească, deoarece am trecut peste toate cu demnitate.”, ne-a spus, acum trei ani, Elena Ion Arnăuţoiu.

În continuare, vă prezentăm o cronologie a datelor şi faptelor familiei Arnăuţoiu, publicată în cartea scrisă de Elena Ion Arnăuţoiu, „Povestea familiei Arnăuţoiu din Nucşoara”, editată de „Ars Docendi” în 2011, cronologie semnată de fiica lui Toma Arnăuţoiu şi a Mariei Plop, Ioana Raluca Voicu- Arnăuţoiu.

=„Ion (Iancu) Arnăuţoiu, tatăl, s-a născut pe 11 octombrie 1887. A fost, timp de 40 de ani, învăţător la Nucşoara, 20 de ani director al şcolii primare şi inspector şcolar. Ca urmare a curajului cu care luptă la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, este decorat cu „Steaua României” şi Ordinul „Coroana României” în gradele Ofiţer şi Cavaler cu panglică de „Virtute Militară”, precum şi „Crucea de Război”, fiind avansat la gradul de locotenent în rezervă şi apoi cu cel de căpitan în rezervă. A fost, de asemenea, unul dintre fruntaşii Partidului Naţional Ţărănesc din judeţul Muscel şi prieten apropiat al copreşedintelui partidului, Ion Mihalache, cu care fusese coleg la Şcoala Normală din Câmpulung Muscel.

=În 1914, Ion (Iancu) Arnăuţoiu se căsătoreşte cu Laurenţia Diaconescu, fiica învăţătorului Petre Diaconescu (Zăvoianu) şi a Ioanei, născută la 4 octombrie 1895, în comuna Berevoeşti, Muscel.

=În 1916, se naşte primul lor fiu, Ion Arnăuţoiu, care se distinge prin curaj încă de pe băncile şcolii, în anul 1936 fiind decorat de Regele Carol al II-lea pentru contribuţia sa la stingerea incendiului izbucnit la Mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel. Absolvent al Şcolii de Cavalerie „Regele Ferdinand” din Târgovişte, participă în Al Doilea Război Mondial, la Campania de Răsărit, cu Escadronul de Vânători Călări din Dumbrăveni. Va fi decorat cu „Coroana României”, „Steaua României” cu panglică de „Virtute Militară”, „Crucea de Fier” I şi II, precum şi „Vulturul German” (clasa „Crucea de Aur”), fiind propus de opt ori pentru Ordinul „Mihai Viteazul”. Cade în luptă lângă localitatea Sablin, în Crimeea, la 2 februarie 1944.

=Începând cu 1917, învăţătorul Ion (Iancu) Arnăuţoiu este unul dintre cei patru mandatari, alături de învăţătorul Alexandru Moldoveanu şi preotul Ion Drăgoi, care cumpără pământ pentru ţăranii din Nucşoara, de la familiile Iorgulescu şi Paul. Învăţătorul Ion (Iancu) Arnăuţoiu girează cu propria sa avere achiziţionarea acestor suprafeţe de teren. În 1936, tot prin demersurile sale, în care este sprijinit de Ion Mihalache, satul Sboghiţeşti, împreună cu izlazul sătesc, este trecut, din punct de vedere administrativ, în subordinea comunei Nucşoara.

=În 1921, pe 14 februarie, se naşte Toma Arnăuţoiu, cel care avea să conducă, timp de nouă ani, rezistenţa anticomunistă de la Nucşoara. După absolvirea Şcolii de Cavalerie „Regele Ferdinand” din Târgovişte, în iunie 1944, Toma Arnăuţoiu este trimis pe front, în Ungaria. Este decorat, la 1 noiembrie 1944, cu „Coroana României” Clasa a V-a, cu spade şi panglici de „Virtute Militară”. La 26 decembrie, în acelaşi an, este grav rănit. La 26 iunie 1946, este transferat la Regimentul de Gardă Călare al Palatului Regal; este avansat la gradul de locotenent pe 6 august 1947, iar după trei zile, pe 9 august, este trecut în rezervă. Scoaterea sa din armată, pe criterii strict politice, după ce, în scurta carieră de ofiţer, îşi dovedeşte curajul şi pregătirea, contribuie la hotărârea lui Toma Arnăuţoiu de a se opune regimului comunist.

=Pe 30 ianuarie 1924, se naşte Anton Arnăuţoiu, al patrulea copil al învăţătorului Ion (Toma) Arnăuţoiu şi al Laurenţiei. Absolvent al Liceului „Dinicu Golescu” din Câmpulung Muscel, se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti. Devine şi elev al Şcolii de Aviaţie de la Pipera şi, în august 1944, este rănit la Băneasa de o rafală de mitralieră. Păstrează până la moarte un glonţ în sinusul diafragmatic stâng. Pentru meritele sale în luptă, va primi medalia „Bărbăţie şi Credinţă” cu Spade, şi „Crucea Serviciul Credincios” cu Spade, fiind avansat sublocotenent de aviaţie în rezervă. În 1950, la Sanatoriul Toria o cunoaşte pe prima sa soţie, Georgeta, cu care va avea doi copii, Laurenţia Georgeta şi Toma Anton.

=Pe 16 ianuarie 1926 se naşte Petre Arnăuţoiu, fiul cel mai mic al lui Ion (Iancu) şi al Laurenţiei Arnăuţoiu. După anii de studiu la Liceul Comercial din Câmpulung Muscel, Petre Arnăuţoiu revine în comuna natală, unde întemeiază o gospodărie. Se căsătoreşte cu Victoria Năstase, cu care are doi copii, pe Ion şi Doru Honoriu. Petre Arnăuţoiu va face parte din Grupul de rezistenţă anticomunistă de la Nucşoara, de la începutul organizării lui, fiind alături de fratele său în toate acţiunile grupului, reuşind să supravieţuiască până în anul 1958, când ultimii supravieţuitori vor fi arestaţi.

=În iarna anului 1948, prin mijlocirea învăţătorului Nicolae Niţu şi a lui Gheorghe Ardei, Toma Arnăuţoiu se întâlneşte la Bucureşti cu colonelul Gheorghe Arsenescu, cel care înfiinţase, în vara aceluiaşi an, grupul de rezistenţă de la Dragoslavele. Gheorghe Arsenescu se ascundea la Bucureşti, fiind urmărit de Securitate. Cei doi poartă discuţii în vederea înfiinţării unui asemenea grup şi în zona Nucşoarei, colonelul Arsenescu susţinând că va începe un nou război, care ar putea desprinde România de sub tutela Uniunii Sovietice.

=În martie 1949, Toma Arnăuţoiu şi Gheorghe Arsenescu pleacă în grabă la Nucşoara, după ce, aflând că unii membri ai grupului de la Dragoslavele au fost arestaţi, se aşteaptă să fie depistat de Securitate.

=În martie şi aprilie 1949 se formează grupul de partizani, compus iniţial din 16 persoane, printre care patru femei. Este organizată, de asemenea, reţeaua de susţinători, care urma să ajute grupul cu alimente, îmbrăcăminte şi arme.

=În iunie 1949, în casa învăţătorului Ion Arnăuţoiu are loc prima ciocnire dintre partizani şi un grup de cinci militari din batalionul de trupe de Securitate, trimis în zona comunei Nucşoara. În schimbul de focuri, doi subofiţeri sunt împuşcaţi mortal, iar Toma Arnăuţoiu este rănit. Partizanii reuşesc să iasă din încercuire şi să fugă în munţi.

=În iunie 1949, Ion (Iancu) şi Laurenţia Arnăuţoiu sunt arestaţi, anchetaţi şi condamnaţi la 6 ani de închisoare.

=În iulie 1949, pentru a evita trupele de Securitate, care împânzeau zona şi, din cauza divergenţelor privind tactica ce ar fi trebuit adoptată, grupul se scindează; o parte dintre membri au rămas împreună cu colonelul Gheorghe Arsenescu, iar ceilalţi, sub conducerea lui Toma Arnăuţoiu.

=În noiembrie 1949, colonelul Arsenescu părăseşte grupul şi stă ascuns în zona Câmpulung până în anul 1960, când va fi arestat şi condamnat la moarte. Cei rămaşi sub conducerea lui Toma Arnăuţoiu vor fi urmăriţi timp de nouă ani, grupul devenind din ce în ce mai restrâns în urma hărţuielilor şi ciocnirilor cu Securitatea. Se operează numeroase arestări în rândul rudelor şi apropiaţilor celor fugiţi în munţi. Li se interceptează scrisorile, se instalează echipamente de ascultare în casa lui Ion (Iancu) Arnăuţoiu şi altor urmăriţi. Securitatea racolează zeci de informatori şi agenţi, foloseşte metode infame pentru a înşela buna credinţă a oamenilor, cu scopul de a obţine informaţii care să ducă la prinderea grupului.

=În 1952, ultimii patru membri ai grupului, Toma Arnăuţoiu, fratele său, Petre Arnăuţoiu, Maria Plop şi Constantin Jubleanu, supravieţuiesc, ascunzându-se într-o grotă aflată pe înălţimea „Râpele cu Brazi”, lângă satul Poienărei.

=În 1956, pe 22 mai, în ascunzătoarea de la „Râpele cu Brazi”, se năştea Ioana, copilul lui Toma Arnăuţoiu şi al Mariei Plop.

=În primăvara lui 1958, Securitatea pune în practică un plan de şantajare şi racolare a lui Grigore Poienăreanu, fost coleg de şcoală cu Toma Arnăuţoiu, plan în care locţiitorul şefului Direcţiei Securităţii Piteşti, Nicolae Pleşiţă, a avut un rol important.

=Pe 19 mai 1949, fraţii Arnăuţoiu au coborât la casa lui Grigore Poienăreanu pentru a se aproviziona. Acesta le oferă o ţuică în care, conform instrucţiunilor Securităţii, fusese pus un tranchilizant puternic. Odată misiunea îndeplinită, trupele de intervenţie aflate în preajmă îi arestează pe cei doi şi îi obligă să indice locul ascunzătorii în care rămăseseră Maria Plop, copilul şi Constantin Jubleanu. Fiind somaţi să se predea, Maria Plop coboară pe o scară din frânghie cu copilul în braţe. Constantin Jubleanu trage asupra trupelor de Securitate, fiind ucis în schimbul de focuri. Toma Arnăuţoiu, Petre Arnăuţoiu, Maria Plop, şi copilul în vârstă de doi ani sunt duşi la sediul Securităţii din Piteşti. Părinţii fraţilor Arnăuţoiu şi sora lor, Elena Ion, sunt arestaţi. Urmează arestări şi în rândul celor care i-au ajutat pe partizani. Peste 100 de oameni din zonă, ţărani, ciobani, chiaburi, preoţi şi învăţători, etc., sunt anchetaţi de Securitate.

=Pe 4 mai 1959, începe procesul fraţilor Arnăuţoiu, al Mariei Plop şi al primului lot de inculpaţi. Aceştia sunt judecaţi de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare. Fraţii Arnăuţoiu şi alţi 14 colaboratori sunt condamnaţi la moarte.

=Pe 16 iulie 1959, Marea Adunare Naţională respinge cererile de comutare a pedepsei cu moartea ale celor 16 condamnaţi. 

=În noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, Toma şi Petre Arnăuţoiu, alături de alţi 14 condamnaţi la moarte sunt executaţi în timpul nopţii, la Închisoarea Jilava.

=Ion (Iancu) şi Laurenţia Arnăuţoiu sunt condamnaţi la 18 ani de temniţă grea şi confiscarea averii, respectiv 10 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.

=Elena Ion este condamnată la 5 ani de închisoare corecţională.

=Anton Arnăuţoiu, deşi neimplicat în lupta fraţilor săi, este reţinut şi anchetat cu brutalitate de mai multe ori.

=Pe 31 ianuarie 1962, Maria Plop moare la Închisoarea de la Miercurea Ciuc, fără să ştie care a fost soarta copilului ei, dus la un orfelinat.

=Pe 21 mai 1962, Laurenţia Arnăuţoiu, condamnată pentru că nu şi-a denunţat fiii, încetează din viaţă la Închisoarea Miercurea Ciuc.

=Pe 4 august 1962, se stinge din viaţă, La Penitenciarul din Botoşani Ion (Iancu) Arnăuţoiu.”  Ioana Raluca Voicu Arnăuţoiu

The most visited gambling websites in The UK