Menu
TRAFIC

Sora luptătorilor anticomuniști, Toma și Petre Arnăuțoiu, Elena Ion Arnăuțoiu:

  • Written by „E.M.”
  • Hits: 3434

b_400_250_16777215_10_images_2255_Clipboard04.jpg"Pentru ce au murit, mamă? Mă doare sufletul acum când văd că merg peste hotare intelectualii"

„Chiar şi de aici, din oraş, am profesoare care spală bolnavii prin Italia, fac munci josnice, ca să câştige un ban”

Câmpulungeanca Elena Ion Arnăuţoiu, sora liderilor Mişcării anticomuniste „Haiducii Muscelului”, din Munţii Făgăraş, cei care au luptat cel mai mult după instaurarea comunismului, şi-a mai spus o dată povestea de viaţă în emisiunea de la Digi 24, „Bonton”, transmisă duminică, 28 ianuarie. A trăit să vadă România liberă, asta după ce înainte a cunoscut în mod direct ororile comunismului. Astăzi, la vârsta de 99 de ani, încă se întreabă dacă jertfa întregii sale familii pentru ţară şi pentru libertate a meritat. Simte că are o datorie, acea de a spune generaţiei de astăzi ce a însemnat lupta împotriva comunismului, mai ales ce a pierdut România zilelor noastre.

În casa ei din Câmpulung, Elena Ion Arnăuţoiu trăieşte înconjurată de fotografii şi de amintiri. Atât i-a mai rămas de la familia sa, pe care a pierdut-o în temniţele comuniste. Este sora liderilor rezistenţei anticomuniste din Munţii Făgăraş şi are 99 de ani. 7 i-a petrecut în închisoare pentru singura vină de a fi rudă cu cei care s-au opus regimului. Avea 30 de ani când şi-a văzut pentru ultima data mama, în închisoarea de la Jilava. I-a sărutat mâna şi pentru asta Securitatea le-a pedepsit.

Istoricul Dorin Dobrincu: „Activitatea acestui grup a fost spectaculoasă, la început violentă”

La instaurarea comunismului, mii de români au ales să lupte cu înverşunare împotriva noii orânduiri. Istoricul Dorin Dobrincu a făcut cercetări despre rezistenţa anticomunistă imediat după 1989. În timpul emisiunii „Bonton”, acesta a spus: „În România a fost o Mişcare, în sensul sociologic, produsă, pe de o parte, în 1944-1945, în condiţiile în care frontul era aici, chiar dacă în retragere şi, după, mai ales după instalarea regimului comunist. De ce s-a întâmplat asta? Din varii motive. În primul rând, pentru că era vorba de oameni urmăriţi pentru ceea ce fuseseră sau făcuseră anterior, iar, pe de altă parte, era vorba de oameni care, pur şi simplu, n-au vrut să stea de-o parte. Fraţii Arnăuţoiu au intrat în Mişcarea de Rezistenţă, constituind, de fapt, împreună cu un locotenent colonel, Gheorghe Arsenescu, un grup, în 1949, intitulat în diverse feluri, la început „Haiducii Muscelului”, după aceea „Partizanii libertăţii” şi aşa mai departe. Fraţii Arnăuţoiu erau, de fapt, activi în perioada asta, Toma şi Petre Arnăuţoiu erau nişte supravieţuitori. Activitatea acestui grup a fost spectaculoasă, la început violentă, pentru că, pe de o parte, ei voiau să se opună în mod deschis comunismului, pe de altă parte, Securitatea, Miliţia, în general sistemul comunist, au reacţionat de o manieră foarte violentă. Au fost ciocniri, au fost lupte în zonă, care s-au soldat cu victime.”

Cu doi ani înainte de capturare, în peştera „Râpa cu brazi” s-a născut Ioana, fetiţa lui Toma Arnăuţoiu şi a Mariei Plop

După 1948, în lupta cu instaurarea comunismului în România, grupul de la Nucşoara, condus de Toma Arnăuţoiu, a rezistat cel mai mult în munţi, aproape 10 ani. Chiar dacă au fost supuşi unor torturi chinuitoare, nici sătenii nu i-au trădat. Elena, singura soră a partizanilor, a făcut închisoare în două rânduri. Cei mai mulţi ani i-a petrecut în temniţă imediat după capturarea fraţilor ei, alături de alţi peste 100 de cunoscuţi. Toma Arnăuţoiu a fost ofiţer de carieră în anii ’40. A făcut parte din Garda Regală a Regelui Mihai. Nu şi-a dorit comunismul şi a crezut până în ultima clipă că va reuşi să-l învingă. Cunoştea munţii şi schimba des ascunzătorile. Promisiunea americanilor, că vor veni să-i salveze, a întârziat să fie îndeplinită. Într-un final, cineva a trădat, iar partizanii au fost prinşi în 1958. Cu doi ani înainte de capturare, în peştera „Râpa cu brazi” s-a născut Ioana, fetiţa lui Toma Arnăuţoiu şi a Mariei Plop. Ei au murit în închisorile comuniste, însă urmaşa lor a avut un alt destin. A ajuns la orfelinat, a fost adoptată şi nu a ştiut nimic despre părinţii săi până în 1989, când violonista de la Filarmonica „George Enescu” a început să caute trecutul. S-a întors la Câmpulung să o găsească pe directoarea orfelinatului. „Ea tot spunând: „Maria Plop, Maria Plop”, şi la un moment dat, cum eram la cafea, mi-a spus: „Ştiu cine eşti!” şi şi-a adus aminte perfect, pentru că a fost un moment greu şi pentru ea.”, povesteşte fiica partizanului Toma Arnăuţoiu. Ioana şi-a dorit să afle totul despre părinţii ei, aşa că a început să preseze autorităţile. „Primele dosare le-am văzut chiar la Ministerul Justiţiei. Au avut amabilitatea până la urmă să mă găzduiască în biroul unei doamne director, care m-a suportat cu stoicism, pentru că nu exista o lege a arhivelor, şi atunci nu ţi se putea face xerox de pe absolut nimic. Şi am stat şi am transcris de mână, luni, stând cuminte într-un fotoliu, ca să nu deranjez.”, îşi aminteşte Ioana Arnăuţoiu. În anii ’90, Ioana Raluca Voicu a cerut în instanţă ca numele Arnăuţoiu să-i fie adăugat în acte. După trei ani de procese, a obţinut acest lucru. 

„Au murit prin închisori cei mai capabili oameni. Alţii mor de foame în România, în ţara noastră bogată şi frumoasă”

Toma Arnăuţoiu şi partizanii anticomunişti nu mai pot să vorbească, dar cei care o fac şi astăzi în locul lor regretă jertfa acestor oameni, care au murit pentru ţară şi pentru libertate. România de astăzi nu este nici pe departe aşa cum şi-au dorit cei care au luptat împotriva comunismului.„Băiatul meu, vorbeam cu el înainte de a muri, era foarte dezamăgit de ce se petrece în ţară. Băiatul meu. Zicea: pentru ce au murit, mamă, părinţii tăi şi fraţii tăi? Uite, mamă, ce e în ţara asta! Că oamenii… Au murit prin închisori cei mai capabili oameni, care erau sprijinul Regelui pe vremea aceea, după aceea au plecat peste hotare să îşi câştige existenţa şi alţii mor de foame în România, în ţara noastră bogată şi frumoasă. Se poate? Pentru ce au murit, mamă? Mă doare sufletul acum când văd că merg peste hotare intelectualii, chiar şi de aici, din oraş, am profesoare care spală bolnavii prin Italia, fac munci de astea josnice, ca să câştige un ban. Şi toate muncesc, că-n ţara lor n-au unde munci. Este păcat că au făcut confiscări. De ce nu au vândut ce au confiscat de la ăştia care au furat? Să facă întreprinderi, să aibă lumea unde munci, în ţara lor, să aibă o pâine asigurată. Se poate lucrul acesta? Cum erau înainte partidele politice, au fost liberalii, au fost Brătienii, au fost ţărăniştii, Mihalache, cu ce au venit la putere, cu asta au plecat, dar au făcut pentru popor ce le-a trebuit. Erau oameni de cuvânt, oameni care ţineau la popor. Pe vremea Regelui era respect, era cinste, era onoare, era demnitate. Se respecta om pe om, dar acum ce mai este? Nimic. Crime, hoţii, furturi. Eu mă duc, dar urmaşii urmaşilor mei să fie tot timpul slugi? Sunt, pur şi simplu, slugi în ţara lor.”, a spus în timpul interviului Elena Ion Arnăuţoiu.

Şi-a pierdut fraţii, părinţii, soţul şi fiul şi a îndurat clipe greu de descris. A suportat ororile comunismului şi astăzi se numără printre ultimii supravieţuitori ai acelor vremuri. Elena Ion Arnăuţoiu ştie că şi astăzi că are o misiune, o datorie, aceea de a spune tuturor povestea luptătorilor din munţi. 

The most visited gambling websites in The UK