Menu
TRAFIC

Garda lui Hitler, pe străzile din Câmpulung

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 271

b_400_250_16777215_10_images_2229_Clipboard07.jpgTrupele SS mărşăluiesc pe strada Principele Carol din Câmpulung Muscel, având în faţă Führerstandarte, steagul lui Adolf Hitler, conferit unităţii la Metz, în toamna anului 1940.

„Garda lui Hitler, pe străzile din România”

Articol publicat în „Historia”, iunie 2016

Foto: Arhiva Batalionului 1 Infanterie Mecanizată SS, 

www.kregsberichter-archive.ro, NARA

 

Pasionaţii istoriei militare contemporane deţin numeroase informaţii despre prezenţa structurilor militare aparţinând Wehrmacht-ului în ţara noastră, însă puţini cunosc faptul că, pentru o scurtă perioadă de timp, în România s-a aflat unitatea de elită a Germaniei Naţional-Socialiste, Leibstandarte SS Adolf Hitler (LSSAH).

 

Constituită la câteva săptămâni după incendierea Reichstag-ului, entitatea ce purta numele conducătorului NSDAP a avut misiunea de a asigura paza şi protecţia noului cancelar, ce fusese învestit în funcţie prin hotărârea preşedintelui Paul von Hindenburg, la 30 ianuarie 1933. Ansamblul de servicii, logistică şi tehnică, aferent recent înfiinţatei formaţiuni, a fost acomodat în Lichterfelde, în partea de Sud-Vest a Berlinului, în fostul sediu al Academiei Militare Prusace. Cei 117 membri au fost atent selectaţi, conform unor exigenţe severe, de SS-Gruppenführer-ul Josef Dietrich şi urmau să îndeplinească funcţia unei unităţi de gardă la sediul puterii executive, precum şi cea de escortă în timpul deplasărilor Führer-ului pe întreg cuprinsul Reich-ului. Acest nucleu s-a extins în anii care au urmat, dezvoltarea treptată sincronizându-se cu etapele de consolidare ale noului regim politic. Loialitatea şi meritocraţia erau singurii vectori care contau în ascensiunea pe linie ierarhică, mulţi dintre membrii iniţiali fiind avansaţi ulterior în funcţii de comandă în cadrul unităţii, care a fost extinsă prin crearea unor noi structuri. 

Intrarea României în sfera de influenţă germană 

Orientarea acţiunilor germane spre Răsărit era justificată la Berlin de pericolul încă latent, dar cât se poate de real, reprezentat de Uniunea Sovietică; şi asigurarea securităţii aliatului român, cu poziţia geografică şi resursele sale naturale, se regăsea în centrul oricărei ecuaţii, indiferent dacă operaţiunea matematică cu valenţe geostrategice era făcută la Berlin, Moscova sau Londra. Intrarea României în sfera de influenţă germană a justificat trimiterea unor unităţi militare pe teritoriul naţional, cele mai bine înzestrate fiind concentrate în jurul oraşului Ploieşti.

Anul care a urmat capitulării Franţei avea să se dovedească unul decisiv atât pentru Reich-ul German, cât şi pentru statul român, primele luni din 1941 anunţând în continuare o situaţie politico-militară tensionată, scânteile războiului mutându-se de pe cerul fumegând al Angliei în defileurile şi pe înălţimile Peninsulei Balcanice. Iugoslavia şi Grecia reprezentau două potenţiale capete de pod ale britanicilor în partea central-orientală a continentului, de unde avioanele puteau pleca în misiuni de bombardament, pentru a distruge rafinăriile de pe Valea Prahovei. Doi factori majori au determinat declanşarea blitzkrieg-ului mediteranean: criza dinastică iugoslavă, prin înlăturarea de pe tron a prinţului regent progerman Paul, şi insuccesul ofensivei italiene peste ţărmurile Mării Tireniene, oprită de temerarii apărători greci. 

O apropriere iniţială a Iugoslaviei faţă de Reich s-a realizat prin semnarea, de Guvernul Cvetkovic, la 25 martie 1941, a Pactului Tripartit, însă lovitura de stat organizată de generalul Dusan Simovic a determinat abdicarea prinţului regent Paul şi instaurarea unui climat politic fragil, dată fiind şi vârsta noului rege minor Petru al II-lea. Crearea unui front balcanic, format din Iugoslavia, Grecia şi Turcia, ar fi fost o realitate militară intolerabilă pentru Reich-ul german care, în virtutea ideologiei naţional-socialiste, avea misiunea de a înlătura pericolul bolşevic din Răsărit.

La mijlocul lunii februarie, LSSAH, staţionată încă din toamna precedentă la Metz, a primit ordinul de transfer spre Bulgaria, distanţa fiind parcursă pe cale feroviară până în România, unde au fost primiţi cu bucurie de comunităţile săseşti din Sibiu, Braşov şi celelalte localităţi germane prin care au trecut în decursul relocării. În momentul sosirii la Câmpulung Muscel, LSSAH avea dimensiunea unei brigăzi de infanterie mecanizată şi dispunea de o înzestrare tehnică, care să corespundă unui conflict purtat într-o continuă mişcare. 

Trupele germane şi române defilează împreună 

Oraşul situat în depresiunea subcarpatică omonimă, cunoscut pentru poziţia sa strategică şi luptele purtate în timpul Marelui Război, îşi păstrase importanţa militară prin cazarma Regimentului 30 Dorobanţi, o unitate de elită aflată în subordinea Diviziei 3 Infanterie, care îşi avea garnizoana la Piteşti. Defilarea comună s-a desfăşurat cu puţin timp înainte de plecarea unităţii germane din centrul urban, în ziua de duminică, 16 martie, dată când era onorată memoria eroilor poporului german (Tag Des Helden). 

Dispozitivul format pentru defilare a pornit din apropierea Mănăstirii „Negru Vodă”, mărşăluind pe strada eponimă, trecând prin faţa a două dintre clădirile emblematice ale urbei, Casa „Iorgulescu” şi Casa „Paul”, prin Piaţa Regală, continuând pe lângă turnul clopotniţă al Bisericii Catolice „Sfântul Iacob”, spre centrul oraşului. Fanfara unităţii a deschis calea pentru coloana condusă de Sturmbannführer-ul Fritz Witt, comandantul Batalionului 1 Infanterie Mecanizată SS, secondat de aghiotantul său, SS-Obersturmführer-ul Heinrich Springer. Oficialităţile, majoritatea ofiţeri de rang superior, români şi germani, alături de Josef Dietrich, au aşteptat sosirea formaţiunii de paradă pe trotuarul din faţa Bisericii „Sfântul Nicolae Popa Savu”. Ajungând în faţa Farmaciei „Sever Armăşescu”, ansamblul muzical militar a cotit spre stânga şi a luat poziţie în faţa Primăriei, pentru a aştepta, în acordurile compoziţiilor cazone, sosirea contingentelor care veneau în pas de marş. Onorul a fost dat de Fritz Witt cu braţul drept ridicat pentru executarea salutului politic, căruia i s-au succedat purtătorul Führerstandarte şi membrii brigăzii grupaţi pe unităţi principale. La rândul lor, militarii unităţii gazdă au sosit în scurt timp, ofiţerul dând gradelor superioare onorul, cu sabia. 

Asemenea unui trup bine articulat, coloana s-a angajat pe strada Principele Carol, artera de circulaţie paralelă cu strada Negru Vodă, pentru a reveni în Piaţa Regală. În parcursul lor urban, membrii LSSAH au trecut pe lângă numeroasele şi cochetele prăvălii, inclusiv prin faţa Magazinului universal „La Staicu”, renumit în epocă pentru calitatea şi diversitatea produselor sale. Cu inocenţa caracteristică vârstei, copiii aflaţi pe trotuare imitau prin gesturi hazlii, ducând braţele înainte şi palmele desfăcute la tâmplă, mişcările cazone ale celor care alcătuiau garda pretoriană a Führer-ului. Privilegiul de a închide defilarea le-a revenit militarilor români, care au intrat în dispozitiv pe latura nordică, având în spate clădirea Halei Comerciale, închizând astfel spaţiul în care urma să aibă loc ceremonia.

The most visited gambling websites in The UK