Menu
TRAFIC

Măţăul n-are numai intelectuali, ci şi eroi Măţăuanul care l-a adăpostit pe Arsenescu a plătit cu cel mai mare număr de ani de temniţă

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 490

b_400_250_16777215_10_images_2214_Clipboard07.jpgMăţăuanii îşi serbează localitatea şi oamenii de valoare în ultima duminică a lunii august, când „Fiii Satului”, respectând o tradiţie mai veche de opt decenii, se întorc acasă, pentru a fi împreună cu cei din mijlocul cărora s-au ridicat. Sărbătoarea iniţiată în anul 1930 a cunoscut perioade de întrerupere cauzate de diverse evenimente istorice şi decizii politice, dar, în ciuda alterării ritmului desfăşurării întâlnirii acasă a măţăuanilor împrăştiaţi prin toată ţara, vechimea ei nu poate fi contestată. De asemenea, nici locul ales pentru petrecerea muscelenilor plasaţi, la propriu şi la figurat, la înălţime, care, de la începuturi şi până în zilele noastre, a rămas Dealul Chiciora, unde se ţine spectacolul, după festivitatea oficială derulată la Căminul Cultural. Celebrarea celor 459 de ani de la prima atestare documentară a Măţăului a adus în atenţia locuitorilor Mioarelor trei personalităţi dispărute dintre noi, fiecare cu meritele sale în domeniul căruia i-a slujit: sublocotenentul post-mortem Mihai Ionuţ Toma, un om devotat Armatei, pierit nedrept de tânăr în accidentul de la Valea Urdii, desemnat „Cetăţean de Onoare”, mai întâi la Câmpulung, apoi la Mioarele, deţinutul politic Ion Marinescu, musceleanul care a plătit cu cel mai mare număr de ani de detenţie susţinerea luptei anticomuniste, şi fostul prefect de Muscel, generalul Teodor Nicolau, al cărui nepot, rugbistul Radu Demian, a primit dovada recunoştinţei autorităţilor locale, în numele ilustrului său bunic.          

Pentru premiantele comunei, un bonus financiar de la scriitoarea Ligia Vişoiu 

„De la o vreme, s-a încetăţenit ca activităţile culturale sau atestarea documentarea a comunei să se suprapună în prezent pe ce este mai nou, Ziua Comunei. Pentru că niciodată bugetul nu este îndestulător, atunci, sărbătorirea lor se întâmplă simultan.”, a explicat primarul Damian Ion Poştoacă gruparea în cadrul aceluiaşi eveniment a unui număr consistent de acţiuni, care puteau foarte bine să constituie manifestări distincte, ca amploare a amănuntelor oferite publicului, dar şi ca durată de timp. Şeful Executivului le-a transmis urări de „bun venit” atât consătenilor întorşi pe meleagurile natale, cât şi celor ai casei, alăturaţi administraţiei publice locale într-un moment important din viaţa comunităţii. 

Formalitatea premierii măţăuanilor merituoşi, fie în plan profesional, fie în plan personal, cum sunt cuplurile model pentru generaţiile mai tinere, a inclus, conform obiceiului, recompensarea cu diplome de fidelitate a celor şapte familii, care, în 2017, au sărbătorit 50 de ani de trai conjugal: Filofteia şi Nicolae Anghel, Maria şi Nicolae Durdun, Valeria şi Ion Diaconu, Stela şi Florian Gheboianu, Mioara şi Ion Jinga, Iulia şi Nicolae Leonte, Elisabeta şi Ion Vorovenci. Seniorii comunei au fost succedaţi de premiantele care vor duce numele Mioarele mai departe, în oraşele în care vor urma un liceu şi o facultate. Cele mai frumoase performanţe şcolare le au ca autoare pe Georgiana Iuliana Mitu, absolventă a Colegiului Pedagogic „Carol I”, răsplătită cu o diplomă de excelenţă pentru cel mai bun rezultat obţinut la examenul de Bacalaureat dintre toţi liceenii comunei, şi Georgiana Ioana Marinescu, prima din comună la Evaluarea Naţională 2017, motiv pentru autorităţi de a-i decerna un premiu simbolic.

Scriitoarea Ligia Vişoiu a luat iniţiativa de a le recompensa pe cele două fete cu un bonus financiar din munca sa constând în cărţile şi tablourile la care lucrează şi până la ora trei a dimineţii: câte 200 de lei pentru fiecare absolventă. „Pentru că eu am plecat de la ţară, am învăţat carte şi, oriunde mă duc, mă mândresc cu învăţătorii mei, cei care au pus bazele cunoştinţelor. (…) Pentru măţăuani, pentru copiii care nu au posibilitate, care sunt dotaţi şi vor să meargă mai departe, cu tot sufletul dau din prea plinul meu, pentru că şi Dumnezeu mi-a dat mie. Aş dori ca, de acum încolo, Primăria să se implice mai mult în ajutorarea acestor copii.”, a afirmat scriitoarea şi pictoriţa Ligia Vişoiu.  

Memoria soldatului Mişu Toma, omagiată prin cea mai importantă distincţie a localităţii, înmânată fiului său 

Secvenţa cu cea mai intensă încărcătură emoţională a constituit-o înmânarea titlului de „Cetăţean de Onoare” decernat militarului de carieră Mişu Toma fiului acestuia, Flavius, care a primit din partea primarului Damian Poştoacă şi un buchet de flori pentru mama sa. „Noi nu putem să-l aducem înapoi, dar în memoria lui acordăm familiei titlul de „Cetăţean de Onoare”, pe care îl merită cu prisosinţă.”, a anunţat amfitrionul Aurelian Grigore primul dintre cele trei momente triste, prin care s-a dorit omagierea a trei cetăţeni cu obârşie de măţăuan sau statorniciţi la Măţău, cum a fost generalul Nicolau. În amintirea soldatului care experimentase de două ori riscurile din teatrul de operaţiuni din Afganistan şi se pregătea să plece a treia oară, publicul a păstrat un moment de reculegere, care a amplificat emoţia vederii băiatului de 13 ani, rămas fără tată într-o perioadă în care avea cel mai mult nevoie de el. „Am fi vrut ca Mişu să aibă o viaţă normală, dar întâmplarea care a avut loc i-a curmat prea repede viaţa. Dar… asta este viaţa, greutăţile sunt multe şi trebuie să ştim să trecem peste ele. Dumnezeu să-l aibă în pază şi să-l odihnească.”, a afirmat primarul Poştoacă, după care a dat citire Hotărârii Consiliului Local nr.24 din 25 august 2017, prin care sublocotenentul post-mortem Mihai Ionuţ Toma s-a alăturat „Cetăţenilor de Onoare” ai comunei.

Ion Marinescu, măţăuanul care l-a adăpostit pe colonelul Arsenescu 

Măţăul a plătit preţul său pentru rezistenţa anticomunistă, care a cuprins şi aceste locuri rămase în istoria Muscelului graţie curajului manifestat de localnici susţinători ai luptei începute de colonelul Gheorghe Arsenescu şi continuate de grupul fraţilor Arnăuţoiu. Ion Marinescu se numără printre aceştia şi, cel mai important, este omul care a primit cea mai mare condamnare care l-a lipsit de libertate. Cât a trăit, s-a ferit să vorbească despre osânda aplicată pentru fapta de a-l adăposti pe colonelul Arsenescu, motiv pentru care autorităţile locale nu i-au celebrat sacrificiul în timpul vieţii. Duminică, 27 august 2017, s-a produs o reparaţie a unei scăpări cauzate şi de discreţia lui Ion Marinescu de a nu „defila” în faţa consătenilor cu experienţa din închisoarea comunistă, oferindu-li-se soţiei şi fiicei acestuia Diploma de Excelenţă. Misiunea prezentării pentru public a câtorva referinţe dintr-un capitol dureros al vieţii lui Ion Marinescu i-a revenit jurnalistului Sorin Durdun, autorul unui interesant articol despre personalitatea elogiată postum la Mioarele, inclus în lucrarea „Lumea văzută prin lentile”. 

„Sunt momente în viaţă în care te întâlneşti cu oameni care îşi pun amprenta pe destinul tău. Unul dintre aceşti oameni a fost domnul Marinescu. Pe fiica sa o cunosc de foarte mult timp. Am fost colegi, într-o vreme, la aceeaşi şcoală, dar niciodată n-am ştiut că tatăl domniei sale a avut de suferit din cauza regimului comunist. Pe domnul Marinescu l-am cunoscut întâmplător, deşi veneam aici des, dar n-am avut ocazia să stau de vorbă cu dânsul. Era un om retras, care nu voia să vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat. Într-o zi, s-a hotărât şi mi-a povestit ce a păţit. Este o poveste interesantă şi trebuie menţionat că, dintre toţi cei care au luptat în munţi, domnul Marinescu a făcut cei mai mulţi ani de puşcărie: zece. Şi trei ani a fost deportat în Bărăgan. Pentru ce? Pentru că l-a adăpostit pe colonelul Arsenescu în odăiţa sa de la Hodor. Acolo au trecut prin câteva păţanii, fiind înconjuraţi de Securitate şi scăpând cu greu. Chiar îmi povestea că securiştii erau atât de derutaţi şi înspăimântaţi numai când auzeau de Arsenescu, încât nu ştiau cum să reacţioneze. În învăluirea de la Hodor, Arsenescu a trecut printre ei, fără ca aceştia să-şi dea seama că este colonelul. Marinescu îmi povestea că, după ce a trecut printre ei, a ajuns undeva în spatele lor. Iar de unde se afla putea să-i împuşte, dar n-a făcut-o, pentru că el nu cu poporul şi cu tinerii militari - unii erau nişte copii - se războia, ci un regim care i-a făcut o nedreptate. Suferinţa a fost destul de grea şi a rămas marcat toată viaţa de acest eveniment. (…) Domnul Marinescu este un erou al acestei localităţi.”, a fost prezentarea realizată de Sorin Durdun consăteanului, al cărui devotament arătat cauzei anticomuniste a fost gratificat în cadrul acţiunii de la sfârşitul săptămânii trecute. 

În opinia omului de presă şi poetului Sorin Durdun, dacă odăiţa de la Hodor ar fi existat şi astăzi, ea ar fi putut servi drept muzeu al mişcării anticomuniste din zonă, mărturie a dramei prin care a trecut proprietarul ei în decursul executării sentinţei, dar şi în anii după eliberare. În final, el le-a mulţumit reprezentanţilor administraţiei locale pentru gândul de a-l omagia pe localnicul dăruit  credinţei sale în libertate. „Aceşti oameni au luptat pentru libertate, nu pentru altceva. Deşi lupta lor a fost zadarnică, rămâne în istorie un capitol, care ar trebui să ne aducă aminte că libertatea înseamnă totul pentru om.”, a conchis acesta.

„Trebuie să-mi fac mea culpa, căci este de învăţat că omul trebuie preţuit cât este în viaţă.”, şi-a asumat primarul vina recompensării cu întârziere a faptelor de bărbăţie ale consăteanului, care, în modestia sa, le-a ţinut departe de urechile consătenilor. Văduva lui Ion Marinescu, profesor de Matematică, a precizat că titlul articolului scris de Sorin Durdun, „Tinereţe irosită în puşcăriile comuniste. Închisoare - un deceniu. Domiciliu forţat - trei ani”, a constituit sursa de inspiraţie a textului inscripţionat pe monumentul funerar. 

„Fiii Satului” i-au primit în rândurile lor pe Radu Demian, nepotul generalului Teodor Nicolau, şi soţia sa, Rodica, redactor la „Formula AS”                       

Generalul Teodor Nicolau, care, după retragerea din viaţa militară, a ocupat trei funcţii administrative, primar la Balcic, primar al Constanţei şi prefect de Muscel, ar fi trebuit, după cum i s-a sugerat primarului Liviu Ţâroiu, în cadrul unui eveniment public, să primească distincţia de „Cetăţean de Onoare” al Câmpulungului. Propunerea lansată de profesorul Samson I.Bota, autorul unei lucrări biografice despre o somitate a Armatei Române, cu merite incontestabile în Marele Război, a fost desconsiderată de autorităţile de la Câmpulung. În schimb, urmaşul acestuia, campionul naţional la rugby şi inginerul Radu Demian, a primit recunoaşterea autorităţilor de la Mioarele, beneficiare ale localului de şcoală din Suslăneşti, ctitorit în mandatul de prefect de Muscel al lui Teodor Nicolau. Nepotului Radu Demian şi soţiei acestuia, Rodica, redactor al Revistei „Formula AS”, li s-a înmânat Diploma de Excelenţă, în aplauzele măţăuanilor, care i-au primit în mijlocul lor, la Suslăneşti, unde au recondiţionat o veche proprietate a familiei. Captivanta alocuţiune a Rodicăi Demian, susţinută în numele soţului, care a aşternut pe hârtie amintirile despre bunicul venit la Câmpulung din Ţara Moţilor şi coborât în pământul Muscelului, în care îşi doarme eternitatea, va constitui subiectul unui articol viitor. Magda BĂNCESCU

The most visited gambling websites in The UK