Menu
TRAFIC

În cadrul Festivalului „CineSat” Lereşti, Dorel Vişan a emoţionat publicul muscelean cu poemele sale, strânse în cartea „Cântece pentru glas şi toacă”

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 383

b_400_250_16777215_10_images_2209_Clipboard02.jpgÎn a doua zi a Festivalului de Film „CineSat”, eveniment desfăşurat sub egida „Respect pentru Valorile Naţionale”, la Ateneul „Sarmiza Bilcescu Alimănişteanu”, din satul Voineşti, actorul Dorel Vişan a prezentat publicului muscelean recenta sa carte de poeme, „Cântece pentru glas şi toacă”. Acest volum de poezii i-a fost făcut cadou artistului de editor, Camera de Comerţ şi Industrie Cluj, chiar de ziua lui, în iunie 2017, când a împlinit 80 de ani, la Ambasada României de la Moscova, acolo unde se afla într-o vizită.

La Lereşti, maestrul Dorel Vişan i-a delectat pe toţi cei prezenţi, emoţionat, plăcut surprins de eveniment, cu versuri, mărturisiri şi vorbe care au mers la sufletul tuturor.

Fiind un eveniment organizat de Consiliul Judeţean Argeş, în cadrul Sărbătorilor Argeşului şi Muscelului, în sală au fost prezenţi preşedintele CJ, Dan Manu, prefectul Emilian Dragnea, senatorul Şerban Valeca, europarlamentarul Mircea Diaconu, Araxy Negoşanu, directorul Centrului Cultural Judeţean Argeş.

Invitat să vorbească despre volumul „Cântece pentru glas şi toacă” a fost prof.univ.dr. Titus Vîjeu care, la rândul lui, a emoţionat publicul. Acesta a spus despre marele actor şi poet: „Foarte greu să vorbesc după Dorel Vişan, dar nu e uşor nici să taci după ce-i citeşti poemele, pentru că simţi nevoia unei mărturisiri faţă de un ideal artistic, pe care Dorel Vişan îl reprezintă într-o succesiune de mari artişti ai acestei ţări. Dacă ne gândim la veacurile ce s-au dus, au fost mari actori, care au fost deopotrivă scriitori importanţi şi care au adus, prin harul lor, o înfrăţire între litere şi jocul scenei. Încerc să aduc un omagiu prietenului nostru şi omului referenţial, nu numai pentru arta românească, ci şi pentru societatea românească de astăzi. Pentru că mă gândeam la cei care, în urmă cu 22 de ani, în 1995, l-ar fi văzut la Cannes pe bravul „senator al melcilor”, îmbrăcat în costum de gală, cu papion, ar fi putut crede că este reprezentarea marelui Shakespeare, atât de firesc se înfăţişează Dorel Vişan. La fel de firesc cum s-a înfăţişat şi dumneavoastră, ca un păstor de dincolo de timp, ca un păstor din neamul geţilor, coborât aici pentru a-şi binecuvânta prietenii şi contemporanii. Această carte reprezintă păcatele şi virtuţile unei existenţe. Spun păcate, pentru că a fost un om, care, ca oricare dintre noi, a ştiut să iubească viaţa, s-o iubească respectând-o, dar, mărturisindu-şi uneori păcatele, pentru că viaţa aceasta care ne duce între Eros şi Thanatos, are farmecul ei, mai ales atunci când ştim să o revizităm din când în când. Nu şi-a uitat niciodată prietenii, îi găsim în carte, evocaţi, oameni care au fost alături de el, care au crezut în harul poetic al lui Dorel Vişan. Veţi găsi aici mărturii extrem de sincere şi care, prin densitatea lor, impresionează, deşi unele au fost scrise cu peste 20 de ani în urmă. Dorel a avut această şansă să fie iubit, iubit de femei, iubit de confraţi, care i-au recunoscut talentul, iubit de cei care văd în el un om al echilibrului, mai ales acum, într-un moment în care viaţa fuge bezmetic într-o parte şi alta, el ştie să ne arate calea, aidoma unui preot. Un preot cu păcate, un preot care ştie să reunească în poezia sa profanul şi sacrul şi să aspire mereu către Dumnezeu. Şi a găsit această scară la cer din cuvinte, în ultima secţiune a acestei cărţi, unde sunt adunaţi Psalmii, acele poeme de amplitudine în care-şi exprimă dorurile toate de a fi cât mai aproape şi cât mai bine înţeles de Creator. Vocea lui Dorel Vişan a dat glas dorinţei de a arăta lumii că încă mai există credinţă. Această căutare a lui Dumnezeu există cuprinsă în această carte de poeme a lui Dorel Vişan. Nu sunt în măsură să vă spun dacă L-a găsit sau nu. Eu cred şi sper că L-a găsit, pentru că echilibrul fiinţei sale şi energia creatoare pe care o stăpâneşte nu poate fi decât semnalul venit de Sus că a fost înţeles, că l-a găsit pe Dumnezeu. Citind aceste poeme, poate că vom începe şi noi să-L căutăm cu acelaşi folos. Dorel Vişan, eşti un om fericit! O sală plină te-a ascultat, a reacţionat admirabil şi s-a bucurat că s-a aflat în faţa unui mare artist român, al unui mare poet, al unui mare actor, al unui mare om.”

Cel mai nou volum de poezii al artistului Dorel Vişan este structurat în cinci capitole: „Păcate”, „De vorbă cu Domnul”, „Voi veni cu fluxul”, „Vremea cireşelor amare” şi „Psalmi”. Coperta este „străjuită” de „vorbele” nuvelistului, romancierului şi dramaturgului român Fănuş Neagu: „Dorel Vişan este un poet de la Curţile Dorului. A cântat sub ferestrele lui Lucian Blaga şi Emil Isac pe când cei doi mari boieri ai scrisului gândeau Ardealul aplicat peste contururile lumii. Într-o clipă de lumină, maeştrii, înălţându-se peste balcon, i-au zis: „-Dorel Vişan, tu îl vei cânta pe Dumnezeu şi binecuvântarea vinului…” Şi Dorel Vişan l-a ascultat cu prisosinţă.”; şi ale prozatorului, dramaturgului, poetului, criticului şi istoricului literar român Constantin Cubleşan: „Actor de primă linie la ora actuală în teatrul românesc (şi, de ce nu am spune-o, cu un nume bine cotat în cinematografia lumii), Dorel Vişan este, structural, un artist care nu mai interpretează slovele altora, ci însuşi se exprimă prin cuvântul poetic, mânuind uneltele acestei arte cu siguranţă şi vocaţie autentică. El intră astfel în rândul atâtor iluştri animatori ai scenei naţionale, care şi-au dublat argumentele pentru un loc în Panteon prin cultivarea versului, cu toată profesionalitatea unui scriitor autentic.” „E.M.”

 

The most visited gambling websites in The UK