Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

La Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, mai multe inventare de lucrări decât lucrări

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 995

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2018_2330_7-casa-de-cultura.jpgÎn luna februarie a anului 2003, avea loc primul transfer al Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, de la Primăria Câmpulung, către partenerii săi din proiectul de renovare a clădirii, Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice şi Romconstruct Holding Group. Din partea municipalităţii au semnat procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului primarul George Bălan şi directorul Dan Poteraşu. Ce am remarcat, studiind documentaţia investiţiei ratate: unul dintre semnatarii actului de punere la dispoziţia executantului a clădirii monument istoric trece şi el de la O.N.M.I. la Romconstruct. Mai precis, Francisco Heinerich, director tehnic la Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, la debutul contractului, devine director executiv la Romconstruct. Numele acestuia, ca reprezentant al executantului, îl găsim, peste ani, şi pe documentul despre „stadiul fizic inventariat” al lucrărilor efectuate la Palatul Culturii, inventariere realizată împreună cu membrii comisiei de la Institutul Naţional al Patrimoniului, instituţia în care s-a transformat Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, unde a lucrat şeful de la Romconstruct. Heinerich a fost director în cadrul Ministerului Culturii între februarie 2003 - iunie 2005, după care, din mai 2006, este recrutat în echipa de conducere a firmei Romconstruct Holding Group. În povestea reabilitării Palatului Culturii se strecoară, începând cu primăvara anului 2006, şi firma Câmpulung SA, cu al cărei patron se încheie din nou un proces-verbal de predare-primire a amplasamentului, urmat de încă unul în primăvara lui 2009, cu un an înainte de oprirea definitivă a şantierului.

Ce nu i s-a predat firmei Romconstruct i s-a predat lui Olaru  

Din vremea în care în Palatul Culturii lucrau oamenii lui Gheorghe Olaru datează ultima estimare în procente a ceea ce s-a executat până la 31 decembrie 2009, anul următor fiind anul sistării investiţiei, căreia Ministerul Culturii nu i-a mai alocat niciun sfanţ. Şi aşa pompase enorm până la acel moment: dublul valorii întregului contract, din care fusese executat, după aprecierile de la acea vreme, cam o treime. 

La mai bine de trei ani distanţă de momentul predării unei părţi a Casei de Cultură Oficiului Monumentelor Istorice şi firmei Romconstruct, pe şantier îşi face apariţia şi societatea Câmpulung SA, lichidată între timp, ca efect al falimentului. Între primarul Călin Andrei, directorul Casei de Cultură, Dan Poteraşu, directorul Bibliotecii, Ştefan Ştefănescu, şi patronul Gheorghe Olaru se semnează un nou document care permite intrarea celui de-al doilea constructor în clădire. Mai exact, pe 25 iulie 2006, „s-au predat, spre consolidare şi restaurare, zona centrală şi aripa sudică a locaţiei: parter, etaj şi pod.” Asta pentru că, în prima fază de execuţie, fuseseră transferate către Romconstruct subsolul, aripa de Nord a clădirii: parter, etaj, pod şi scena Teatrului de Vară. La parterul aripii de Nord era o problemă, din cauza spaţiului proprietate a firmei Tiparg, de aceea s-a stabilit, la momentul demarării lucrărilor, ca aici să se execute „numai lucrările de consolidare şi trecerile coloanelor de instalaţii”, pentru care Primăria trebuia să obţină acceptul lui Marcel Proca.       

Documentul parafat cu Olaru, în urmă cu 12 ani, mai prevedea că în grija executantului va rămâne organizarea de şantier pentru toată clădirea. După trei ani, intervine un nou proces-verbal între Călin Andrei, Liviu Cioacă, înlocuitorul lui Poteraşu, Ştefan Ştefănescu şi Gheorghe Olaru, „în vederea continuării consolidării şi restaurării amplasamentului”, ocazie cu care firmei Câmpulung SA i s-a predat clădirea Palatului Culturii. Un an a mai fost lungită boala după acest moment, sfârşitul fiind marcat printr-o notă informativă din 22 aprilie 2010, transmisă de Gheorghe Olaru, care consemna că, la acel moment, se căutau soluţii pentru mutarea provizorie a Bibliotecii Municipale „Ion Barbu” de la parterul aripii de Sud, ca să poată fi derulate lucrările de instalaţii electrice, termice şi a celor de arhitectură. „(…) Până la data de 22.04.2010, nu a fost încheiat actul adiţional pe 2010 la contractul de execuţie. Pentru continuarea lucrărilor, sunt necesare avizarea şi aprobarea documentaţiei de execuţie la Ministerul Culturii, documentaţie depusă de proiectant în anul 2009.” Şi asta a fost tot. 

Ce s-a lucrat până la sfârşitul lunii decembrie a anului 2009 aflăm dintr-un document semnat tot de directorul defunctei societăţi Câmpulung SA, care rezumă stadiul investiţiei în procente. În ceea ce priveşte arhitectura, acesta notează că s-a realizat, în proporţie de 100%, învelitoarea din ţiglă (ţiglă nouă - 70% şi ţiglă din recuperări - 30%); faţada de la Est, 100%; în interior s-au realizat tavane din rigips în proporţie de 95%, iar finisajele pereţilor, 70%. Branşamentele de apă şi gaz, executate şi ele 100%, rămânând de montat contorul de măsurare a consumului.

În privinţa demontării instalaţiilor electrice, s-a executat 70% din această operaţiune şi în acelaşi procent s-a îndeplinit montarea lor. Reţeaua electrică nu s-a realizat în zona ocupată de bibliotecă. La fel şi cu instalaţiile de încălzire, demontate şi montate în jur de 70%, fără bibliotecă. În schimb, instalaţiile sanitare s-au demontat într-un procent de 80%, fără grupul sanitar care deserveşte biblioteca, iar montarea lor a atins un stadiu de 50% (s-au tras conductele de apă caldă şi rece şi s-au realizat scurgerile la cele două grupuri sanitare din aripa de Nord). La un stadiu de 60% au ajuns amenajările exterioare, realizările în acest domeniu fiind următoarele: trotuarul aferent faţadei de la Est, trotuarul din cadrul curţii interioare, aducerea la cotă a terenului pentru scena din Teatrul de Vară şi cele două curţi de lumină aferente subsolului.

Canalizarea exterioară a fost bifată ca realizată în procent de 90%. „Mai sunt de montat patru gaigăre de preluare a apelor meteorice de pe platforma de beton a scenei exterioare, pentru care nu există proiect.”, continuă prezentarea lui Olaru. Pe partea de instalaţii ale centralei termice, ajunse la stadiul de 95%, s-au montat cele două cazane, coşul de fum, boilerul pentru apa caldă, hidroforul pentru apa rece, instalaţia de stins incendii, cu grup de pompare şi rezervoare de înmagazinare a apei. Cu 100% au fost raportate amenajarea rezistenţei şi lucrările de consolidare a soclului de piatră.

Problemele anului 2010 erau absenţa Palatului Culturii din Programul Naţional de Reparaţii la Monumente Istorice, faptul că „nu s-a promovat refacerea devizelor de arhitectură care reflectau situaţia reală din teren: înlocuirea tâmplăriei de lemn, veche de 103 ani, ferestre, uşi exterioare, uşa rotativă”, precum şi lipsa proiectului pentru platforma scenei Teatrului de Vară. De care, oricum, nu va mai fi vreodată nevoie, de vreme ce Teatrul de Vară a dispărut cu totul din peisaj.

Procentele sunt mult mai detaliate, o puzderie fiind cu 0%, la inventarierea făcută în 2015 de comisia de la Institutul Naţional al Patrimoniului, împreună cu reprezentanţii Romconstruct, cifre asupra cărora ne vom apleca cu altă ocazie. Şi este interesant de urmărit dacă acestea concordă cu ce vor găsi pe teren specialiştii lui Liviu Ţâroiu din Primărie, conduşi de însuşi primarul inginer, pe durata acţiunii de inventariere a lucrărilor, înainte de a prelua monumentul de la I.N.P. 

Vă reamintim valoarea şocantă decontată de Ministerul Culturii firmei Romconstruct între 2003-2009: 3.162.928,58 lei, în condiţiile în care preţul contractului a fost 1.644.284,90 lei. Şi măcar de-ar fi fost finalizată renovarea, care trebuia să dureze un an şi jumătate de la data semnării contractului, 9 decembrie 2002. După 16 ani, ai noştri se pun pe calculat ce au reparat - nu şi în ce hal au reparat - Romconstruct şi colaboratorii săi.

 

The most visited gambling websites in The UK