Menu
TRAFIC

Contractul în baza căruia funcţionează afacerea cu carturi din Grădina Publică este pe lângă lege

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 1214

b_400_250_16777215_10_images_2294_gradina-publica.jpgÎnteţindu-se aprobările date de Consiliul Local pentru fructificarea terenului statului de către privaţi, persoane fizice ori juridice, ne întrebăm cât domeniu public mai rămâne pentru restul cetăţenilor, martori resemnaţi ai lăcomiei Primăriei de a scoate bani din piatră seacă. Iar închirierile sunt o sursă sigură, chiar dacă nu plouă cu găleata în contul instituţiei, dar, vorba lui Ţâroiu, se strâng bani frumuşei, dacă „luăm de colea ceva, de colea ceva”. De curând, v-am prezentat recordul atins de administraţia locală de a pune pe ordinea de zi a unei singure şedinţe nouă proiecte de hotărâri, toate privind domeniul public, de sub clădiri ori de lângă clădiri, care, cu excepţia unuia, au trecut la votul din 30 mai 2018. Acapararea dezbaterii lunare de temele „funciare” a constituit un prilej pentru opoziţia liberală de a redeschide deranjanta şi curioasa închiriere a suprafeţei din Grădina Publică întreprinzătorului care a cerut şi a primit o parte a parcului central pentru o activitate care se preta foarte bine oricărui maidan municipal. Insul plăteşte, bănuim, căci Liviu Ţâroiu n-a dorit să dezvolte subiectul când a fost provocat în Consiliul Local, doar pentru zona de staţionare a carturilor, nu şi pentru traseele străbătute de beneficiari pe o parte însemnată a Grădinii Publice, unde hărmălaia a înlocuit relaxarea în aer liber. Dacă tot s-a zis cu liniştea, ce mai conta logistica de bâlci alăturată maşinăriilor zgomotoase, cu care primarul le-a făcut pe plac votanţilor cu copii, căci pe seniorii fideli odihnei pe băncile parcului nu se ştie dacă-i mai are la urne în 2020! Să se răsucească în mormânt şi nu alta ctitorul Istrate Rizeanu, care, pe la 1885, a dat ordin să se planteze flori şi arbori pe locul unor case şi prăvălii distruse într-un incendiu. Ce-a gândit primarul de acum 133 de ani - „un bun loc de respiraţie pentru câmpulungeni şi oaspeţii sezonieri, prilej de idile pentru tinerii îndrăgostiţi, colţ de joacă pentru cei mici, podium de orchestră pentru fanfara militară, refugiul pensionarilor şi, cel mai important, amfiteatru în aer liber pentru faimoasele serbări cu confeti” - nu mai este valabil astăzi. Viziunea edificatorului, prea statică pentru gustul lui Liviu Ţâroiu, a fost ştearsă complet prin updatarea scopului actualelor preocupări ale câmpulungenilor. Gălăgie cu iz de ţigănie, ca să fie bogăţie în „vistierie”! La Primărie!

Ţâroiu a făcut mai mult rău Grădinii Publice decât Andrei 

Actualul primar a făcut destul rău imaginii Grădinii Publice şi beneficiarilor umbrei binefăcătoare, acceptând ordinul fostului său coleg, Călin Andrei, de a măcelări arborii parcului, după cum prevedea proiectul care s-a vrut mai cu moţ decât ce au gândit oameni cu gusturi rafinate. Actualii edili au strâmbat din nas la ce s-a lucrat după planurile marelui arhitect al României, Dimitrie Ionescu Berechet, încredinţând opera acestuia unor neisprăviţi ghidaţi de un proiect care îşi propunea să întreacă reamenajarea Grădinii Publice realizată în 1932. Atunci a apărut împrejmuirea din piatră de Albeşti, distrusă de neciopliţii de la Alba Iulia.   

Au amplificat proporţiile dezastrului autorităţile locale, care au nenorocit vegetaţia completată tot în 1932 cu arbuşti ornamentali. Parcul abunda de castani, pini, mesteceni, tei, considerabil răriţi de echipele de ADP-işti conduse de viceprimarul Liviu Ţâroiu. Degeaba se apără acum primarul că dirijorul „regenerării urbane” l-a ţinut departe de proiect, căci el a fost în fruntea ofensivei anti-clorofilă din parcul central, unde nu s-au doborât doar copacii bătrâni, cum a fost justificat măcelul verde, ci s-a tăiat nebuneşte, ca să fie soare şi pâclă în timpul verilor toride, de care avem parte de ani buni. 

Că nici Ţâroiu n-are milă ori grijă de moştenirea căsăpită sub ochii unor incompetenţi o dovedeşte decizia de a permite unui patron care a mirosit banul să vâjâie nişte afurisite de carturi taman în parc! Fără hotărâre de Consiliu Local, de vreme ce i se tot pun întrebări pe la şedinţe, la care nu înţelegem de ce nu răspunde. Căci n-a fost chestionat despre cine ştie ce dedesubturi ale afacerii, ci i s-a cerut public suprafaţa închiriată. 

Dialogul fără finalitate s-a repetat şi la întrunirea aleşilor de la sfârşitul lunii mai, fiind deschis de liberalul din Comisia de Urbanism, Lucian Ionescu. Acesta a reluat subiectul, având ca argument un regulament aprobat de Consiliul Local prin februarie 2007, care priveşte închirierea directă a terenurilor din domeniul public sau privat al municipiului. Aceste norme, care legiferează la nivel local derogarea de la regula de bază a închirierii prin licitaţie publică, stabilesc cum poate fi închiriată direct o suprafaţă a municipiului, fie prin împuternicire dată primarului, fie prin hotărâre individuală dată de plenul Consiliului Local. 

În ce situaţii poate decide primarul? „Terenurile aferente imobilelor aflate în domeniul privat se pot închiria titularilor contractelor de închiriere; terenurile aferente imobilelor înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 se pot închiria titularilor drepturilor de proprietate; terenurile necesare organizărilor de şantier sau ocupării în caz de urgenţă şi necesitate se pot închiria solicitanţilor care justifică un interes legitim; terenurile neamenajate sau amenajate (platforme, terase, scuaruri, trotuare, etc.) se pot închiria solicitanţilor autorizaţi pe perioada desfăşurării manifestărilor cultural-sportive organizate de administraţia publică locală sau autorizate de acestea. Şi terenurile amenajate, aflate la limita proprietăţilor private, se pot închiria pe perioadă limitată numai proprietarilor sau chiriaşilor imobilelor în cauză.” Atât se poate întinde primarul, nu mai mult. Or acest contract este în afara situaţiilor enumerate şi, în concluzie, în afara legii locale.  

Contractul este în afara situaţiilor în care legea îi permite primarului să închirieze direct domeniul public  

În momentul în care Ionescu s-a stropşit la primar, pentru că întreţine harababura închirierilor, Liviu Ţâroiu a invocat în apărarea sa una dintre situaţiile enumerate: „terenurile neamenajate sau amenajate (platforme, terase, scuaruri, trotuare, etc.) se pot închiria solicitanţilor autorizaţi pe perioada desfăşurării manifestărilor cultural-sportive organizate de administraţia publică locală sau autorizate de acestea.” Numai că în cazul carturilor care vuiesc zi-lumină de atâta amar de vreme nu există nicio competiţie, nicio manifestare, nici culturală, nici sportivă, care să justifice atât prezenţa lor şi, mai ales, închirierea directă a domeniului public prin hotărâre a primarului. „Care este temeiul legal prin care s-a închiriat spaţiul în Grădina Publică, în Piaţa Primăriei, pe Bulevardul Pardon, fără hotărâre de Consiliu şi fără licitaţie?”, este nelămurirea lui Ionescu, la care juriştii au tăcut chitic. 

„Există o hotărâre de Consiliu, pe care, probabil, nu v-o amintiţi, prin care primarul poate închiria sezonier anumite spaţii, conform tarifelor aprobate de Consiliul Local.”, a venit răspunsul primarului Liviu Ţâroiu, care exclude, clar, speţa „Grădina Publică”, de vreme ce afacerea cu carturi numai sezonieră nu e. Practic, ea n-a fost suspendată decât de mormanele de zăpadă căzută în martie. În rest, n-am sesizat vreo pauză care să-i imprime un caracter sezonier. 

Liberalul i-a amintit primarului de regulamentul din 2007, „care, în niciun caz, nu prevede ce spuneţi dumneavoastră. Primarul are patru prerogative de închiriere directă.” Şi le-a enumerat, fiind cele pe care vi le-am prezentat mai înainte. „(…) Este singurul amendament în care dumneavoastră puteţi închiria terase. De exemplu, prin calendarul de evenimente aprobăm „Posada”. Iar Primăria închiriază corturile. Dar nu cum închiriaţi de doi ani în Grădina Publică! Florile, de o jumătate de an, în Piaţa Primăriei, fără niciun temei legal!”, a replicat Lucian Ionescu. Ţâroiu părea contrariat că i se contestă autoritatea de primar, care poate hotărî şi fără Consiliul Local. „Noi avem aprobate de către Consiliul Local tarifele de închiriere a terenurilor, la solicitarea unor persoane care desfăşoară activitate, cu atributul primarului, nu neapărat în Consiliul Local.”, s-a înfoiat şeful Executivului, care are parţial dreptate. 

Poate închiria şi singur, dar nu cât vrea, unde vrea şi oricui vrea, ci limitat, şi ca suprafaţă, şi ca amplasare a suprafeţei, şi ca durată de timp. „Conform Legii 213 din 1998 (privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia), închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărârea Guvernului, a Consiliului Judeţean sau a Consiliului Local. Regulamentul există, dar nu-l respectaţi. Să reziliaţi toate contractele de închiriere, să intraţi în legalitate, conform regulamentului şi legii în vigoare, deşi acest regulament nu poate să bată legea! Este ciudat să venim noi cu un regulament peste lege. O să urmărim aceste lucruri, pentru că mi se pare că se face o mare măgărie cu aceste închirieri.”, i-a cerut Ionescu primarului, în timp ce colegul David şi-a mai răcit o dată gura întrebând pe ce bază închiriază domeniul public în parc şi ce bani a încasat în toată perioada. Răspunsul… altădată. 

 

The most visited gambling websites in The UK