Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Edilul de la Bughea de Sus îşi răceşte gura de pomană cerând reducerea sumei de conectare la reţea pentru amărâţii comunei Rudarii de pe Bughiţa, care n-au cel puţin 4.500 de lei, ca să se racordeze la curent, să fie incluşi în procentul de pierderi al

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 2047

b_400_250_16777215_10_images_2274_rudari-bughita.jpgDe când comuna Bughea de Sus este condusă de liberalul Nicolae Tarbă, ocuparea terenului localităţii, fără drept, de către comunitatea de rudari, aflată în expansiune, s-a întâmplat excepţional. Spre deosebire de mandatele în care extinderea minoritarilor care nu mai încăpeau în bordeiul părintesc era regula. Şi nimeni n-a avut ce să le facă, întrucât n-aveau loc sub acelaşi acoperiş generaţiile care se succedau cu frecvenţa binecunoscută la etnia predominantă în Muscel. „Acel teren a fost ocupat aşa cum a fost ocupat. În momentul de faţă, nu se doreşte ca să se intre în legalitate. Eu am încercat, pe Legea 247, Legea punerii în posesie, să-i pun în posesie. M-am dus la Prefectură cu această temă, ca să luăm o dată hotărârea! „Ştiţi că ne trebuie… să documenteze că stăpânesc de 25-30 de ani.” Lucru pe care nu-l pot documenta, din cauza faptului că n-au avut înscrisuri în Registrul Agricol. Acum, cât de cât, i-am mai luat pe declaraţie pe propria răspundere, pentru că legiuitorul îmi dă dreptul să aflu de la cine au moştenit pământul pe care există o construcţie. Numai unde sunt construcţii pot să-i fac înregistrarea în Registrul Agricol. Şi atunci există o evidenţă.”, a povestit acesta ce greutăţi întâmpină, din partea instituţiei superioare, în încercarea de a-i aduce în rândul lumii pe locuitorii satului de rudari. 

Dar nu este de ajuns. Iar primarul Nicolae Tarbă şi-ar dori ca acţiunea să capete legalitate cap-coadă, printr-un demers care începe cu anunţul în mass-media că autorităţile de la Bughea de Sus şi-au propus punerea în posesie a locuitorilor romi şi acordarea unui răgaz cuprins între trei luni şi şase luni, pentru ca cei interesaţi să revendice terenurile cu pricina să aibă posibilitatea declanşării procedurilor legale. Căci s-a mai întâmplat să se trezească pe cap cu persoane dornice să pună mâna pe o suprafaţă despre care nici petentul, nici administraţia n-aveau habar unde este amplasată. Şi nici cum să-i fie acordată, în lipsa unei baze legale. Aşa cum s-a întâmplat cu drepturile cuvenite unor aşa-zişi veterani de război, născuţi la decenii bune distanţă de  încheierea războiului. „La marea majoritate a unităţilor administrativ-teritoriale, nu prea se ştie cam pe unde sunt. Unii le-au dat pe semnătură şi vin cu acel titlu de veteran: uite că mi l-a dat bătrânul cutare pe o căruţă de lemne. Dar nu există un cadru legal de transfer. Atunci, trebuie să luăm o hotărâre o dată!”

Primarul Tarbă a procedat la efectuarea înregistrărilor la care se referea mai înainte, echivalente unei acţiuni de „dare în folosinţă”, nefiind el cel care îi face proprietari - doar menţionează că familia foloseşte suprafaţa respectivă -, ca să-i ajute pe rudari să-şi branşeze gospodăriile la reţelele de utilităţi. La reţeaua de energie electrică, de pildă. La una dintre şedinţele Colegiului Prefectural, el a avut o intervenţie pe subiectul înlesnirii accesului la servicii pentru populaţia săracă, existând o împotrivire din partea reprezentanţilor societăţilor de distribuţie a energiei electrice. „Intervenţia mea a fost în sensul următor. Orice unitate de producţie, de distribuţie, de servicii ş.a.m.d. are un procent de pierderi. Din acel procent de pierderi ar trebui să ia fiecare unitate administrativă, în funcţie de numărul de defavorizaţi, să diminueze acel cuantum. Pot aceştia, care n-au după ce să bea apă, să dea de la un minim de 4.500 de lei, până la 7.000-8.000 de lei, ca să se racordeze?! Atât costă! Dacă o mai fi şi un stâlp, cheltuiala se duce până la 10.000 de lei! Dar nu se doreşte! Se încarcă cu tot felul de facturi, cu tot felul de amenzi, pe care nu ştiu dacă le pot recupera. Până la urmă, pot să-i ducă la „mititica”, dar nu ştiu dacă asta este o soluţie. Ştiţi ce fac marea majoritate?! Vorbe în vânt! Vor neapărat să rezolve abandonul? Vor neapărat să găsească o soluţie pentru a creşte nivelul de educaţie? Nu. Nu este problema de suportabilitate a costurilor când atâţia bani se duc pe Apa Sâmbetei! E mare lucru să facă „Şcoală după şcoală”? Sunt foarte mulţi părinţi plecaţi în străinătate.”, povestea primarul Nicolae Tarbă căror feluri de necazuri trebuie să le facă faţă.

Chiar în dimineaţa zilei în care am purtat această discuţie cu şeful administraţiei publice de la Bughea de Sus, a trebuit să vadă cum rezolvă cazul unui copil, căruia nu i se pot face acte de identitate. „Documentul trimis de acolo, pentru a se face apostilarea, este incorect”. Pe mamă, consumatoare de droguri, conform informaţiilor furnizate de bunică autorităţilor statului, n-o mai interesează, iar procura persoanei care se ocupă de demers a expirat, plus că înscrisul deţinut era eronat. Iar primarul, pe masa căruia a ajuns speţa, şi-a îndreptat atenţia către Prefectură, neavând specialişti în domeniu în Primărie. Lucrătorii de la Evidenţa Persoanei au pus-o pe ruda copilului să parcurgă procedura la care s-a angajat Primăria, întrucât biata femeie nu este în stare să deruleze un astfel de demers complicat. „Sunt oameni cu un grad de cultură foarte scăzut.”, ne-a împărtăşit primarul Nicolae Tarbă una dintre problemele care îi „deturnează” atenţia de la chestiunile curente ale activităţii din Primărie, cum sunt lucrările care se pregătesc să înceapă. „Ne ocupăm de toate problemele. Primarul trebuie să urmărească, să primească informaţii şi să dea dispoziţii”, verbale sau scrise, este situaţia asumată de liberal din momentul în care a decis să candideze la cea mai importantă funcţie a localităţii. 

The most visited gambling websites in The UK