Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Vila amiralului Dan Zaharia, o perlă a patrimoniului istoric şi arhitectural al Stoeneştiului, se distruge sub ochii autorităţilor

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 425

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2020_septembrie_2516_Clipboard06.jpgFlorin Oancea, liderul Alianţei USR PLUS, pledează pentru un proiect de reabilitare în cadrul unui parteneriat public-privat          

Cel mai fervent apărător în spaţiul public al culturii locale, Florin Oancea, preşedintele Alianţei USR-PLUS Stoeneşti, le propune concetăţenilor câteva idei de conservare a patrimoniului istoric şi arhitectural valoros al comunei. Pledoaria acestuia insistă, în primul rând, asupra unui proiect de reabilitare a Vilei „Dan Zaharia”, în cadrul unui parteneriat public-privat. Acesta este unul dintre dezideratele importante ale formaţiunii politice pe care o reprezintă, scopul fiind înscrierea clădirii în circuitul turistic. În cazul în care stoeneştenii acordă încredere unei generaţii noi de politicieni, a căror viziune ia în considerare cu prioritate salvarea imobilelor emblematice, fie laice, fie religioase, cel mai important obiectiv al comunei, înainte de ’89, care găzduia „Tabăra de la Stoeneşti”, va avea şanse să revină la viaţă. „Acest obiectiv poate crea foarte multe locuri de muncă la nivel de comună, de la bucătari, ospătari, până la menajere. În plus, pe lângă acest obiectiv, se pot forma mici businessuri locale, implicând vânzarea de produse artizanale şi de produse agroalimentare!”, consideră Florin Oancea care, împreună cu colegii, şi-au trasat acest obiectiv de îndeplinit în scenariul în care Alianţa USR-PLUS Stoeneşti devine factor de decizie, adică va avea majoritate în Consiliul Local şi primarul). 

Amiralul Zaharia, un veritabil ctitor al Stoeneştiului. A ridicat vila, Primăria, Monumentul Eroilor şi a asfaltat trei km

Florin Oancea extrage din istoria locală suficiente argumente în susţinerea demersului său de valorificare, în scop turistic, a superbului edificiu lăsat să se distrugă: „La începutul anilor ’20, Dan Zaharia începe la Stoeneşti construirea unei frumoase vile, devenită, în scurt timp după inaugurare, centrul monden al comunei. Acum, are unde să-şi primească prietenii, locul ales fiind deosebit de pitoresc: în faţă, o stâncă abruptă, Piscul Albinei, iar în spate, dincolo de parcul cu trandafiri de soi, plantaţi şi îngrijiţi de soţie, Râul Dâmboviţa. Montând o turbină hidraulică, reuşeşte iluminarea vilei şi a centrului localităţii, dar şi a uriaşei cruci de lemn, pe care o înalţă pe Piscul Albinei, un gest pios faţă de cei care şi-au jertfit viaţa pentru o Românie întregită. În urma unui ingenios schimb de terenuri, ridică în curtea vilei o fântână arteziană şi cel mai frumos Monument al Eroilor dintr-o comună musceleană, în formă de con, pe care planează, cu aripile deschise, un vultur de bronz. 

Ansamblul monumental e completat de bătrâna cruce de piatră, mutată aici în 1935, cruce care anunţă trecătorii de locul taberei în care voievodul Mihai Viteazul şi-a retras oastea după victoria de la Călugăreni, aşteptând şi primind sprijin din partea aliaţilor săi pentru a izbi din nou şi a-i alunga pe turci definitiv din ţară.” (…) „La baza soclului principal, placat cu mozaic veneţian, se află un basorelief tot din bronz, ce prezintă o scenă de luptă între soldaţii români şi inamici. Pe o parte şi pe cealaltă a basoreliefului sunt şase tăbliţe din bronz, pe care scrie „MORŢI PENTRU PATRIE”, cu numele eroilor căzuţi din localităţile: Stoeneşti, Bădeni, Piatra, Slobozia, Coteneşti. La o dată ulterioară s-au montat plăci de marmură albă cu numele soldaţilor căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial. Pe o parte laterală se află o placă de marmură, pe care scrie: „MONUMENT RIDICAT ÎN CINSTEA EROILOR NEAMULUI, ÎN ANUL 1935, DE CĂTRE AMIRAL DAN ZAHARIA”. „Monumentul este încadrat de două tunuri, un catarg cu drapelul României şi de o placă comemorativă din piatră, ce prezintă o cruce, elemente florale şi inscripţia „CINSTIRE EROILOR NEAMULUI”. Pe o parte a plăcii există o sculptură cu elemente geometrice, iar în vârf, o cupă a recunoştinţei din metal.”

Amiralul Dan Zaharia: „M-am luptat mult ca Stoeneştii să poată avea, cred, cel mai frumos local de primărie din ţară”

(…) „Peste drumul pe care reuşise să-l asfalteze pe o porţiune de 3 km, prevăzut cu borduri şi spaţiu pietonal, demarează lucrările pentru ridicarea unei noi Primării, cu cămin cultural, bibliotecă, farmacie, aparat de proiecţie şi radio.” În anul 1936, revista „România ilustrată” conţine confesiunile amiralului Dan Zaharia: „M-am luptat mult ca Stoeneştii să poată avea, cred, cel mai frumos local de primărie din ţară”. „M-am condus după principiul de a crea un adevărat palat comunal, în care să fie concentrate toate autorităţile statului: Administraţia comunală, Fiscul, Jandarmeria, Căminul Cultural, totul se îmbină armonic, cu uşi duble, care se deschid larg pentru a constitui la nevoie o sală de recepţie interesantă, în fapt, un ateneu popular. (…) Am căutat ca problemele de bună educaţie, atât socială, cât şi naţională, ce reclamă la sate săli de adunare, largi şi speciale, să fie rezolvate prin construcţia unei singure clădiri”, este vorba despre clădirea Primăriei de astăzi, neschimbată, a cărei faţadă a fost renovată după 80 de ani.

Străbunicii lui Florin Oancea l-au ascuns de Securitate pe fiul amiralului

Pentru bătrânii locului, care au prins vremurile grele ale perioadei comuniste, dar şi pentru tinerii născuţi în libertate, Florin Oancea leagă de realizările amiralului Zaharia dramele trăite de soţia şi fiii săi. „La 11 iunie 1948, la Stoeneşti au fost confiscate: Fabrica de cherestea a lui Tică Vasile şi Vică Cotenescu şi Uzina Hidroelectrică a familiei Zaharia. Au fost naţionalizate pădurile şi păşunile alpine, inclusiv pădurea obştilor şi Cooperativa forestieră Mihai Bravu. Pe 30 martie 1949, este confiscată şi partea din moşia Paraschivei Răuţoiu, neexpropriată în 1945, cele 50 de ha din Baca, plus casa şi anexele gospodăreşti. Naţionalizarea din 1948-1949 au fost însoţite de grave violenţe şi abuzuri. Preotul Gheorghe Cotenescu a fost deseori arestat, iar preotului Toma Minciunescu îi era teamă să mai doarmă acasă. Preotul Efrem Popescu, învăţătorul Gogu Popescu, Nelu Ilioiu şi alţii au fost arestaţi fără a avea sentinţe! 

Un moment important pe calea colectivizării de la Stoeneşti a fost confiscarea moşiilor lui Dan (Bebe) şi Grigoraş Zaharia, 38 ha, şi a lui Anton Negulici, 33 ha, prin Decretul 115/1959. În martie 1949, stoeneştenii Tică Vasile, Sever Vasilescu, Vică Cotenescu, Romu Luca şi Costică Banucu au plecat în munţi, pentru a se alătura grupului de rezistenţă anti-comunist, coordonat de Arsenescu! Urmaşii amiralului Dan Zaharia, soţia şi cei doi fii, Dan (Bebe) şi Grigoraş, au fost alungaţi din casă şi trăiau pe unde apucau, din vânzarea unor lucruri pe care reuşeau să le dosească la vecini.”, consemnează Viorel Ghinete în Monografia Comunei Stoeneşti.

Relatările din istoria oficială a comunei Stoeneşti sunt completate cu amintirile lui Florin Oancea legate de înaintaşii săi. „Vă spun şi o poveste care nu e menţionată, dar pe care o ştiu de la doi vecini, care mi-au spus că străbunicii mei, Nae Coleş şi Anica Coleş, cu nume de fată Ciubuc (părinţii bunicii mele Viorica Oancea), îl ascundeau pe Dan (Bebe) Zaharia, care era şi naşul bunicilor (Viorica şi Ariton), în ieslea de la vaci şi boi. Asta s-a întâmplat câţiva ani buni. Ieşea doar noaptea, până când un vecin a pârât şi Dan (Bebe) Zaharia a fost ridicat de Securitate exact din casa în care a fost înainte să construim locuinţa în care chiar locuiesc, în Stoeneşti. A stat în închisoare exact până în '88-'89, când a fost eliberat, dar nu a mai trăit decât câteva luni. Ştiu ca bunicii au fost la el. Dan (Bebe) Zaharia a vândut străbunicilor mei (Nae şi Ana Coleş), imediat după război, terenurile din pomişori, de la Muscel, ulterior au fost colectivizate (confiscate), plus 5.000 metri pătraţi de zestre tot la Muscel, care nu au mai fost niciodată recuperaţi de bunici, după '89 (asta după colectivizare-confiscare)! Ştiu de la bunicul meu, Ariton Oancea (frate cu Titu Oancea, Gelu Oancea, Nelu Oancea, Viorica Paltin şi Dina Paltin), că a fost o perioadă grea, în care dacă creşteai două animale, unul trebuia să-l dai la colectiv, cum se spunea atunci, „trebuia să dai cota”!”, sunt amănunte interesante povestite de Florin Oancea. „E.M.”

 

The most visited gambling websites in The UK