Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

„Între chin şi amin”, proiecţie de gală la Casa de Cultură a Sindicatelor

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 407

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2019_Noiembrie_2436_1.jpgCasa de Cultură a Sindicatelor „C.D. Aricescu” din Câmpulung a găzduit, marţi seara, începând cu ora 18.00, proiecţia filmului „Între chin şi amin”, o extraordinară poveste cinematografică, inspirată din cutremurătoarele torturi din închisoarea comunistă de la Piteşti, cunoscute ca „Experimentul Piteşti” sau „Fenomenul Piteşti”. Filmul, o producţie independentă, este regizat de Toma Enache, cunoscut publicului pentru spectacolele de teatru şi pentru filmul „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”, şi a avut premiera pe 1 octombrie, la Cinema Pro, Bucureşti, ulterior fiind lansat în toată ţara.

Filmul, adus la Câmpulung graţie Asociaţiei Multiculturale „Nicu Hagi - Carpaţi Pind”

În decembrie 2019 se împlinesc 70 de ani de la declanşarea „Fenomenului Piteşti”, un experiment de reeducare ce consta în distrugerea psihică a individului, prin metode ce au depăşit în oroare reeducarea maoistă din închisorile de la Pekin, nefiind întâlnite nici măcar în gulagurile sovietice. Această „operaţiune” a început în 1949, la închisoarea de la Piteşti. Experimentul a încetat în anul 1952, în urma sa rezultând aproximativ 5.000 de victime, majoritatea dintre ele fiind studenţi de elită, tineri care se opuneau regimului comunist, dar şi membri ai fostelor partide politice. Într-o ţară în care puţini torţionari au ajuns în faţa justiţiei, iar temuţii „securişti” de dinainte de 1989 s-au „evaporat”, filmul „Între Chin şi Amin” ne ajută să nu uităm de cutremurătoarele torturi de care au fost capabili românii faţă de români în anii de coşmar de la începutul regimului comunist din România. La Câmpulung, filmul a ajuns graţie implicării Asociaţiei Multiculturale „Nicu Hagi - Carpaţi Pind”, iar marţi seara, la momentul proiecţiei, sala de spectacole a fostului „Club ARO” a fost plină. „Domnul Emil Hagi este principalul vinovat pentru acest eveniment. Eu vreau să vă mulţumesc pentru că aţi ales să vedeţi în această seară acest film la Casa de Cultură a Sindicatelor. Mă bucur din tot sufletul că văd foarte mulţi tineri, filmul este unul foarte important!”, a declarat în deschiderea evenimentului directorul Casei de Cultură a Sindicatelor „C.D. Aricescu”, Sergiu Cicu. „Vă mulţumesc pentru participare, este o mândrie pentru noi că şi oraşul nostru este înscris pe harta celor 40 de oraşe din România în care s-a difuzat acest film. Evenimentul este organizat de „La Steaua Film Studios, Casa de Cultură a Sindicatelor  „C.D. Aricescu” şi Asociaţia Multiculturală „Nicu Hagi - Carpaţi Pind” şi n-ar fi putut avea loc fără sprijinul unor companii din Câmpulung.”, a subliniat omul de afaceri Emil Hagi. În rolurile principale muscelenii i-au putut vedea pe Ana Pârvu, Vali V. Popescu, Kira Hagi şi Constantin Cotimanis. Din distribuţie au mai făcut parte: Ciprian Nicula, Ioachim Ciobanu, Laurenţiu Stan, Csaba Ciugulitu, Victoria Cociaş, Teodora Calagiu Garofil, Dragoş Stoica, Bogdan Sălceanu, Iany Panait, Remus Stănescu, Adrian Culeţu, Mircea Taiss, Iulian Trăistaru, Armand Crişan, Ştefan Gota, Petrică Moraru, Alexandru Mereuţă, Adrian Anghel, Daniel Niţoi, Cătălin Bocârnea, Michael Szegedi, Stelică Murariu, Octav Bjoza, George Stanca, Daniel Sin, Alin Ailioaei, Tina Malamă, Taşcu Lala, Vlad Buzea. Cu participarea extraordinară a actorilor Ion Dichiseanu şi Cezara Dafinescu.

Titlul filmului, inspirat de un vers dintr-o poezie a regizorului Toma Enache

„Între Chin şi Amin” este un film clasic, care aduce în faţa spectatorilor o poveste tulburătoare, cu un titlu inspirat de un vers dintr-o poezie scrisă de regizorul Toma Enache în anii ’90, un omagiu adus tuturor victimelor din închisorile comuniste. Un tânăr compozitor, proaspăt logodit, ajunge în iadul reeducării de la închisoarea Piteşti. Teribilul experiment este condus de temutul comandant Ciumău, jucat de Constantin Cotimanis. Prin credinţă, supravieţuieşte torturilor şi după eliberare compune o Odă lui Dumnezeu. Muzica o va salva pe logodnica lui, Lia. „Ce veţi vedea în această seară este doar o mică parte din nenorocirile, din ororile care s-au întâmplat la Piteşti, în perioada 1949-1964, şi nu doar la Piteşti, ci şi în alte penitenciare politice din ţară din acea perioadă. Filmul este o ficţiune, dar este inspirat din fapte reale. Ce vreau să vă spun e că tot ce veţi vedea, şi nu este în totalitate partea cea mai oribilă, sunt bucăţi care s-au întâmplat acolo, întâmplări care nu au putut fi nici măcar povestite de cei care au supravieţuit, şi mai sunt dintre cei care au supravieţuit! Parcă cineva spunea: „Ce bine ar fi fost dacă se făcea acest film în 1990, când era Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, avea 65.000 de membri, ce bine era dacă am fi făcut acest film în 2000 sau în 2010, slavă cerului că s-a făcut în 2019, încă sunt supravieţuitori ai Fenomenului Piteşti. Filmul este inspirat din acea realitate brutală scrisă de către cei care au supravieţuit acestor orori şi cărora, multora dintre ei, le-a fost teamă să scrie. Abia după 2007 au scris cei mai mulţi dintre ei cărţi cu mărturiile despre ce a fost acolo. Prima carte a apărut după 1989, în ţară mă refer, dar prima mărturie despre „Experimentul Piteşti” a fost publicată în Spania, în 1964. Autorul a reuşit să scape din infernul de la Piteşti pentru că era considerat cetăţean străin, venise din Grecia. Titlul filmului „Între Chin şi Amin” este un vers dintr-o poezie pe care am publicat-o în 1993. Nu ştiam atunci că va ajunge titlul unui film care spune un adevăr atât de dureros despre noi, despre români, s-a ascuns sub preş 30 de ani acest adevăr, această întâmplare groaznică din istoria recentă a României. Se spune despre „Experimentul Piteşti” că este cea mai oribilă barbarie a secolului! De aceea, vreau să priviţi cumva cu detaşare, dar şi cu conştiinţă că acest film a fost făcut ca un omagiu în memoria tuturor celor care au pătimit prin puşcăriile comuniste. A spus atât de frumos Vulcănescu: „Să nu ne răzbunaţi, dar să nu ne uitaţi”, iar filmul nu e făcut ca o răzbunare, ci ca un omagiu în memoria tuturor celor care au pătimit în puşcăriile comuniste.”, a mărturisit regizorul Toma Enache pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor „C.D. Aricescu”.

Cinci săptămâni de filmări la Jilava 

Cutremurătorul „Experiment de la Piteşti” e una dintre paginile pătate cu sânge ale României pentru care nu s-a căutat niciodată niciun vinovat. E considerat cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din ţările est-europene, cu mii de victime. Închisoarea Piteşti a fost cea în care s-au produs terifiantele încercări de „reeducare” din perioada 1949-1952. „Reeducarea” celor care nu şi-au lepădat credinţa şi nu au aderat la Partidul Comunist presupunea bătăi şi torturi zilnice. Erau vizaţi în general tineri şi membri ai Partidului Naţional Ţărănesc şi Partidului Naţional Liberal, partide interzise. Lor li s-au adăugat susţinătorii legionarilor şi evrei. Se încerca transformarea victimelor în călăi. Când metoda a reuşit, cei torturaţi ajungeau la rândul lor să tortureze. „Mai vreau să vă spun că, dacă acei oameni au rezistat în acele condiţii grele, de actori nu vă spun, au filmat cinci săptămâni la Jilava, în condiţii de mucegai şi umezeală, în picioarele goale, pe betoane, aşa cum veţi vedea în film. Cred că putem să rezistăm şi noi să vedem, iar când spun să rezistăm, spun că unii oameni sunt mai sensibili decât noi şi trebuie să înţelegem asta, poate chiar unii nu pot suporta ceva mai dur, dar filmul se termină pozitiv şi cred că merită să rezistăm împreună să vedem. Poate pentru unii o să ni se pară că nu a fost nimic dur sau nu atât de dur, dar mă refeream pentru cei foarte sensibili, este vorba de sensibilitatea noastră faţă de ceilalţi de a ne tolera unii pe ceilalţi, de a ne suporta unii pe ceilalţi, pentru că trăim într-o perioadă în care să fi rău pare că este mult mai uşor decât să fi un om bun, un om demn. Am învăţat citind cărţi, şi sunt zeci de cărţi despre oamenii care au pătimit acolo, am învăţat cât de mult însemna atunci să fii un om demn, cât de mult însemna atunci să fii un om care să-şi ţină cuvântul, cât de mult însemna atunci să fii un om care să nu-şi trădeze prietenul. Pentru astfel de oameni fabuloşi care au trăit în acea perioadă am făcut acest film, pentru un Valeriu Gafencu, care şi-a donat medicamentele pe care i le trimisese familia lui pentru el, fiind în stadiu terminal, unui alt deţinut, unui pastor, deci care era dintr-o altă confesiune religioasă, şi l-a scăpat de la moarte. Nu mai spun că atunci când se împărţea mâncarea, nu se înghesuia niciodată să ia bucata cea mai mare, ci rămânea ultimul, de multe ori, şi pe-aia o împărţea. Astfel de oameni au trăit în România în acea perioadă, elita României a fost închisă în acea perioadă în temniţele comuniste şi mă gândesc cu groază că am fi putut oricare  dintre noi dacă eram atunci, în 1949, studenţi sau dacă am fi spus ceva contra, era suficient ca să fi împreună cu nişte prieteni, care să zicem că erau din alt partid politic, şi puteai să fi arestat şi să ajungi în infernul de la Piteşti sau în altă parte.”, a mai precizat regizorul filmului, care a venit la Câmpulung însoţit de actorii Constantin Cotimanis, Ioachim Ciobanu şi Dragoş Stoica. Ama IVAN

The most visited gambling websites in The UK