Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Personalităţi de excepţie la ceremonialul organizat de Şcoala „Oprea Iorgulescu”, la împlinirea a 350 de ani de existenţă Tiberiu Bratu, prodecanul Facultăţii de Medicină din Timişoara, generalul SRI Ovidiu Corneci şi Mircea Dragoteanu, doctor în Medicină

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 4705

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2019_Mai_2383_Clipboard08.jpgAniversarea Şcolii „Oprea Iorgulescu” a impresionat atât prin numărul secolelor împlinite, trei şi jumătate, cât, mai ales, prin calitatea participanţilor, majoritatea absolvenţi ai instituţiei de învăţământ, cărora le-au fost gazde directorul general George Ghinescu şi directorul adjunct Simona Voiculescu. Prof.univ.dr. Tiberiu Bratu, prodecan al Facultăţii de Medicină din Timişoara, fiul unor dascăli iluştri ai şcolii, Paula şi Ion Bratu, fost director, generalul Ovidiu Corneci, directorul de Resurse Umane în cadrul Serviciului Român de Informaţii, prof.dr. Mircea Dragoteanu, doctor în Medicină Nucleară, la Institutul Regional de Gastroenterologie - Hepatologie „Prof.Dr. Octavian Fodor” Cluj Napoca, Laboratorul de Medicină Nucleară, inginer electronist, licenţiat în Drept şi Jurnalism, doctor în Istorie, s-au alăturat colegilor din diferite promoţii, participanţi sâmbătă, la şcoală şi la Casa de Cultură a Sindicatelor, la acţiunile din program. În afara distinşilor musafiri enumeraţi, am remarcat în publicul evenimentului mai multe personalităţi locale, absolvenţi sau apropiaţi ai şcolii, care au sprijinit-o din poziţia deţinută: secretarul de stat în Ministerul Economiei, Constantin Ivan, senatorul Gheorghe Marin, inspectorul şcolar Petre Livezeanu, Iustin Preoteasa, managerul Hotelului „Muscelul”, omul de afaceri Gheorghe Bulugea, Cătălin Oprei, şeful Ocolului Silvic Câmpulung, dr.Marius Georgescu, şeful Centrului de Transfuzii Sangvine Câmpulung, Cristian Militaru, de la Biblioteca Municipală „Ion Barbu”, şi câţiva manageri de şcoli alăturaţi colegului Ghinescu în zi de sărbătoare: directorii Colegiului Naţional „Dinicu Golescu”, Petre Parghel şi Magdalena Dorcioman, cei ai Şcolii Gimnaziale „Nanu Muscel”, Steluţa Popescu şi Tomiţă Neacşu, şi Florentina Roşca, directoarea Grădiniţei cu program prelungit „Sfântul Nicolae”. 

Frumuseţea şi reuşita manifestării au constat în participarea numeroasă a elevilor şi părinţilor, a cadrelor didactice, din trecut şi din prezent, mulţi, foşti directori ai unităţii, a absolvenţilor din generaţii mai apropiate sau mai depărtate, chiar şi de acum 50-60 de ani, care au petrecut câteva ore memorabile împreună. Programul pregătit de conducerea instituţiei aflate în sărbătoare a cuprins: dezvelirea plăcii omagiale, la împlinirea a 350 de ani, pentru care directorul Ghinescu a apelat la ajutorul primarului Liviu Ţâroiu, secvenţă urmată de înălţarea baloanelor tricolore, slujba de sfinţire a simbolului aplicat pe faţada şcolii, oficiată de Serafim Caiea, stareţul Mănăstirii „Negru Vodă”, vizitarea şcolii, după care acţiunea s-a mutat în sala Clubului ARO, unde spectacolul asigurat de cei mai talentaţi copii a fost precedat de partea festivă a speech-urilor şi înmânarea plachetei de excelenţă directorului Ghinescu din partea municipalităţii. Vă prezentăm în continuare mesajele emoţionante transmise de trei absolvenţi ai şcolii câmpulungene, în prezent, somităţi naţionale în domeniile în care activează.                                                 

Prof.univ.dr. Tiberiu Bratu, prodecan al Facultăţii de Medicină din Timişoara

„Când am fost invitat de doamna directoare, de domnul director şi de cel mai bun prieten al meu, Iustin Preoteasa, nu m-am gândit că acest eveniment va avea o aşa amploare. Chiar sunt foarte emoţionat. Meritul meu cel mai mare, pentru care mă aflu aici, la acest microfon, este că sunt băiatul Paulei şi al lui Ionel Bratu. Aşa cum spunea profesorul Constantinescu, când a prezentat istoricul, mai demult se spunea: „Vreau să fiu la şcoala lui Bratu!” Era o tradiţie. Ţin minte că era disciplină. Poate, atunci, nu apreciam. Eram supărat că ne tundeau zero, unu, cu placa, toţi eram tunşi la fel şi aveam cipici, parchetul era dat cu palux şi era o curăţenie… ne verificau dacă aveam unghiile tăiate... era, totuşi, disciplină. Atunci, poate, nu ne convenea, dar acum apreciem. Ştiu că domnul director este un pic exigent, dar acum este mai greu să fii exigent, din păcate, căci toată lumea este revendicativă. Am înţeles astăzi ceva pozitiv, am înţeles de ce Iustin se poartă aşa frumos cu mine. Spune că în clasa a IV-a, când a venit de la Malu cu Flori, împreună cu mămica lui, tanti Lizeta, care a fost o învăţătoare emerită a Şcolii nr.1, m-am purtat foarte frumos cu el, l-am preluat şi l-am ţinut toată ziua de mână, a stat cu mine în bancă. Acum, ştiu că i-a dispărut timiditatea, dar atunci era mai timid. (...) Ce m-a impresionat: acum 350 de ani, erau oameni care au înţeles importanţa educaţiei. Acum, aţi văzut că suntem printre ultimele locuri în ceea ce priveşte educaţia, poate, pe primul loc, la abandonul şcolar, dar eu am speranţa, când văd atâţia copii frumoşi, deştepţi, atâţia profesori competenţi, am siguranţa că va fi mai bine şi la noi. Trebuie să facem un efort cu toţii, să mergem înainte, să avem demnitate că suntem români, să nu plecăm capul.”

Generalul Ovidiu Corneci, directorul de Resurse Umane în cadrul Serviciului Român de Informaţii

„(...) Astăzi, la împlinirea a 350 de ani de când se află în serviciul comunităţii muscelene, conduse de către domnul director, profesor Gheorghe Ghinescu, şi doamna director adjunct, doamna profesor Simona Voiculescu, alături de un colectiv puternic de profesori, dascăli cu vocaţie - accentuez acest lucru - şcoala funcţionează cu 25 de clase, faţă de 16 clase, câte existau în urmă cu 60 de ani, când eu am fost înmatriculat ca elev în clasa I A. 

Cu acest prilej, doresc să aduc un omagiu învăţătoarei mele, Paula Bratu, doamnei Eufinia Teodorov, învăţătoare la clasa paralelă, precum şi domnilor Ion Bratu şi Ana Şerb, foşti directori ai şcolii, Paraschiva Comănici şi Gheorghe Scărlătescu, profesori de Limba Română, Vasile Diaconu, profesor de Matematică, cel mai bun profesor de Aritmetică din ţară, Alexandrina Preoteasa, Veronica Nahaiciuc, Elisabeta Donici, învăţătoare eminente, Maria Popescu, profesor de Istorie, Elisabeta Pamfil, profesor de Ştiinţele Naturii şi Biologie, Lucia Marcu, o strălucită animatoare a cenaclului literar şi regizoarea care a pus în scenă spectacolele şi serbările şcolare, Floarea Mărcuşanu, profesor de Fizică, Elena Solomon, Tamara Feraru, Doina Chioveanu şi, nu în ultimul rând, Mihai Popescu sau Mişu Popescu, secretarul şcolii şi un excelent profesor de Lucru manual. (...)

Câmpulungul a rămas în amintirile mele de elev ca fiind grădina Maicii Domnului, el marcând decisiv formarea şi evoluţia mea ca om. Trei aspecte au contribuit la aceasta. Aşezarea pitorească, plină de istorie, a oraşului, cu muzee, multe monumente, biserici, natura generoasă, cu ierni blânde şi veri răcoroase, şcoala generală în care am învăţat şi pe care astăzi o sărbătorim, cu vecinătăţile sale, pe care aş dori să vi le amintesc, aşa cum erau ele acum 60 de ani: Şcoala de Arte şi Meserii, Şcoala Profesională şi Şcoala de Ucenici de pe lângă Întreprinderea Mecanică de Stat, fosta I.M.S., Şcoala de Muzică şi Arte Plastice, Şcoala de Contabilitate, Şcoala Tehnică Minieră, în prezent desfiinţate, Şcolile Generale 2 şi 3, de 4, 5 şi 6, care sunt desfiinţate, nu mai vorbesc, Liceul Experimental de Atletism, Şcoala Pedagogică şi Liceul „Dinicu Golescu”, care, în prezent, sunt colegii naţionale. Acestora li se adaugă Biblioteca Orăşenească, deţinătoarea, în acea vreme, a unui bogat şi variat fond de carte, Casa de Cultură şi Casa Pionierilor. Şi nu în ultimul rând, am avut profesori cu vocaţie, mulţi formaţi în perioada interbelică. Ei ne-au învăţat să muncim cu plăcere, cultivând talentul, competiţia şi meritocraţia, pregătindu-ne pe fiecare pentru a deveni „omul potrivit la locul potrivit”. La acestea se adaugă exemplul personal al părinţilor noştri, încurajările şi sprijinul lor permanent, educaţia din familia tradiţională, ceea ce noi numim „cei şapte ani de acasă”. 

(...) În acest moment festiv, urez profesorilor şi elevilor zile binecuvântate, sănătate, viaţă lungă, noroc şi gânduri bune! Adresez elevilor îndemnul de a comunica mai mult cu natura căreia îi aparţinem, pentru că trecerea necontrolată din realitatea palpabilă în virtual poate crea o generaţie nesănătoasă. Trăiţi-vă bine viaţa, fiţi fericiţi, nu lăsaţi să treacă timpul, amânările au finaluri periculoase, iar timpul are prostul obicei de a fi ireversibil. 

Mă bucur că, în această zi, sunt alături de dumneavoastră, cel mai bun dar pe care îl pot da acum este timpul meu şi acesta, la nevoie, îl voi acorda de fiecare dată familiei strânse a câmpulungenilor şi bunilor colegi care mă onorează cu prietenia lor. Rămân un fiu devotat al Câmpulungului, oraşul în care m-am născut, am crescut şi am fost educat, am încredere în capacitatea şi dorinţa de afirmare a muscelenilor, în consolidarea şi înnoirea moştenirii înaintaşilor.  Cred că la următoarea aniversare jubiliară, 375 de ani, nu voi putea participa din motive obiective. Dar vă promit că la aniversarea a 400 de ani de la înfiinţarea Şcolii „Oprea Iorgulescu” mă voi strădui să onorez invitaţia dumneavoastră, dacă o voi mai primi. Până atunci, rămân cu satisfacţia că ne-am cunoscut, cum spunea un clasic, în timpul vieţii noastre şi nu în timpul vieţii altora.”

Prof.dr. Mircea Dragoteanu, doctor în Medicină Nucleară - Institutul Regional de Gastroenterologie - Hepatologie „Prof.Dr. Octavian Fodor” Cluj Napoca 

„Venind din capitala Ardealului, de la Cluj, doresc să vă spun în primul rând: Bine v-am regăsit! Hristos a Înviat! La Mulţi Ani şcolii noastre şi dumneavoastră tuturor! Am avut onoarea să fiu elev al Şcolii Generale „C.D. Aricescu”, acum „Oprea Iorgulescu”, între 1972-1977. Au fost ani extraordinari pentru noi, am avut profesori extraordinari, care ne-au învăţat trei lucruri foarte importante. Ne-au învăţat să fim corecţi. Ne-au învăţat să iubim Câmpulungul, Muscelul şi România şi să fim mândri că suntem români. Şi ne-au învăţat să învăţăm, să iubim să ştim. Să fim competenţi în tot ceea ce facem. Aici, aş dori să vă spun că cei cărora mă adresez, în primul rând, sunt copiii prezenţi în această sală, pe care îi salut cu dragoste şi îi rog să înveţe, pentru că merită să ştii, pentru că merită să fii foarte competent în domeniul tău. Vă spuneam că am învăţat să fim corecţi. Sunt medic de 30 de ani şi niciodată n-am primit niciun leu de la niciun pacient şi nici nu voi primi vreodată. Profesorii noştri extraordinari ne-au învăţat să iubim Muscelul. Cei care mă cunosc la Cluj - şi am făcut mult pentru Cluj - ştiu foarte bine că sunt câmpulungean, nu sunt clujean. Nu sunt ardelean, sunt un muscelean stabilit la Cluj. Am primit 60 de medalii de aur la expoziţii filatelice internaţionale, inclusiv titlul de campion mondial, prin ceea ce am învăţat în Câmpulung. Aceste medalii sunt ale Câmpulungului, unde am învăţat filatelie, inclusiv la Şcoala nr.1, nu sunt ale Clujului. Aceşti profesori extraordinari ne-au învăţat să iubim să ştim. Ne-au învăţat că trebuie să muncim pentru a fi competenţi. Să învăţăm cu dragoste şi să punem dragoste în ceea ce facem. Dacă a fi elev înseamnă a învăţa şi a da examene, am fost 45 de ani elev. Am 20 de ani de facultate, sunt absolvent a cinci facultăţi, Electronică, Medicină, Drept, Jurnalism, Istorie. Am avut onoarea să fac Doctoratul în Istorie cu rectorul Universităţii “Babeş Bolyai”, regretatul profesor Nicolae Bocşan. Peste tot am spus că am făcut şcoală în Câmpulung. Aici am învăţat carte. Aş dori să aduc un omagiu, între toţi profesorii extraordinari pe care i-am avut, la cinci personalităţi, pe care le-am întâlnit la Şcoala Generală nr.1: doamna învăţătoare Alexandrina Preoteasa, o persoană deosebită, care ne-a învăţat să fim prieteni, colegi, să nu concurăm între noi; doamna profesor Florica Mărcuşanu, am învăţat Fizică de la dânsa, am avut apoi şansa uriaşă de a face Fizică la „Dinicu Golescu” cu domnul profesor Gheorghe Vocilă şi vreau să vă spun că a fost o joacă de copil, în anul I, la Electronică, să iau locul I pe ţară la Olimpiada de Fizică, cu ceea ce învăţasem de la dânşii, nu cu ceea ce am învăţat la Bucureşti. O profesoară extraordinară pe care am avut-o a fost doamna Maria Bulacu. Întotdeauna voi fi mândru, ca elev al acestei şcoli, că am luat locul I la Olimpiada de Istorie pe judeţ, iar apoi, fiind student la Bucureşti, am obţinut locul I la Olimpiada de Istorie pe ţară, în 1985, la Suceava. Exclusiv cu ceea ce învăţasem de la doamna profesoară Maria Bulacu. Am avut un profesor extraordinar la Geografie, pe domnul Nicolae Oancea, cu care am făcut marcaje turistice şi, împreună cu domnul profesor Banu, refugiul de pe Iezer. Ne-a învăţat să iubim munţii, să iubim România, să-i iubim pe români. Pentru aceşti oameni nu voi avea altceva decât un respect nemărginit toată viaţa. În încheiere, aş vrea să vă spun un proverb coreean: „Niciodată să nu atingi nici cu o floare umbra dascălului tău.”  Magda BĂNCESCU 

The most visited gambling websites in The UK