Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Un alt muscelean declarat de instanţă lucrător al Securităţii

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 3595

 

De această dată, vă prezentăm numele a patru musceleni, care au ajuns în atenţia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii din diferite posturi. Doi au fost verificaţi din oficiu, în timp ce erau membri ai Consiliului Local Schitu Goleşti, al treilea, la cererea Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, având calitatea de luptător pentru victoria Revoluţiei. Toţi trei au primit de la C.N.S.A.S. adeverinţe prin care li se comunică nu li se poate atribui calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii. 

Este vorba de consilierii locali Nicolae Dorinel Oprescu, născut în 1968, în Schitu Goleşti (Adeverinţa nr. 597 din 10 decembrie 2015) şi Doina Felicia Poştoacă (Edu), născută în 1952, în Schitu Goleşti (Adeverinţa nr. 5432 din 26 noiembrie 2015). Al treilea este Cornel Cesăuanu, născut în 1959, în Schitu Goleşti (Adeverinţa nr. 115 din 5 martie 2012). În cazul lui, cererea de verificare la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a fost emisă de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, Cornel Cesăuanu având calitatea de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989. Pentru a se justifica că acesta nu a fost colaborator sau lucrător al Securităţii, Direcţia de Specialitate din cadrul C.N.S.A.S. a întocmit o notă de constatare, datată 1 iunie 2011, în care se consemnează că „Cornel Cesăuanu este titular al dosarului fond reţea nr. R 319231. A fost recrutat pentru „supravegherea informatică în cadrul FMPSP Câmpulung, Atelierul Schitu Goleşti, unde lucrează în calitate de electrician. La data de 10 iunie 1988 a semnat un Angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ „Dode”. Direcţia de Specialitate nu a identificat documente transmise Securităţii de către Cornel Cesăuanu.”

Ioan Chiran, lucrător al Securităţii

Despre al patrulea muscelean, născut la Schitu Goleşti, dar care a lucrat şi locuieşte în judeţul Braşov, vă vom prezenta ce a stabilit instanţa de judecată în cazul lui, după ce a fost ofiţer la Serviciul 3 în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Braşov. De fapt, prin Sentinţa civilă nr. 282 din 19 ianuarie 2011, rămasă definitivă prin nerecurare, a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a stabilit că Ioan Chiran a avut calitatea de lucrător al Securităţii, după ce s-a dovedit că a încălcat dreptul la libertatea exprimării şi libertatea opiniei, precum şi dreptul la viaţă privată. Iată ce se consemnează în hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, semnată de preşedinte Cristina Petrovici, şi grefier Carmen Moldoveanu.

„Instanţa a soluţionat acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Ioan Chiran, având ca obiect „acţiune în constatare”.

Ce a consemnat Curtea asupra acţiunii în contencios administrativ şi fiscal de faţă:

„La data de 18 mai 2010 s-a înregistrat sub numărul 4386/2 cererea reclamantului, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care a chemat în judecată pe pârâtul Ioan Chiran, pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

În fapt, reclamantul arată că prin cererea nr. P 3506/08/16.01.2008, adresată C.N.S.A.S. de către doamna (…), se solicită verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 211531 (cotă C.N.S.A.S.). În acest dosar, domnul Ioan Chiran a întocmit documente, care se află la filele 5, 6, 8, 9, 11, 12, 13, 14. Ţinând cont de prevederile art. 1, alin. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată este legală.

Potrivit Notei de Constatare nr. DI/I/417/08.02.2010, precum şi al înscrisurilor pe care le-a ataşat acţiunii, domnul Ioan Chiran a avut gradul de căpitan (1985, 1985, 1987) şi funcţia de şef colectiv (1989), în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Braşov, Serviciul 3.

În această calitate, domnul Ioan Chiran a procedat la verificarea „prin supraveghere informativă” a unei persoane semnalată că „are intenţii de a se stabili în străinătate ilegal; întreţine legături cu străinii; cazează neoficial străini la domiciliu; comercializează bunuri de provenienţă străină; are manifestări ostile la adresa ţării noastre.” Astfel, pârâtul a procedat la dirijarea reţelei informative pentru a stabili „legăturile acesteia cu străinii, natura acestora”; în acelaşi context, domnia sa a avizat negativ deplasarea urmăritei în Israel, deoarece aceasta afirmase că, „dacă va ajunge în străinătate, nu se va mai reîntoarce în ţară.”

De asemenea, pârâtul a aprobat urmărirea informativă a unei persoane semnalată cu „numeroase legături în rândul cetăţenilor străini, în special pe spaţiul S.U.A. De asemenea, sus-numitul întreţine relaţii cu diferite instituţii din străinătate, prin care a publicat unele articole de specialitate.”

Reclamantul a arătat că pârâtul a aprobat următoarele măsuri: dirijarea reţelei informative pentru a stabili „natura relaţiilor sale cu persoanele pe care le are în străinătate, în special cu C.A., din S.U.A., D.B., ziaristă din Norvegia, şi P. C., stabilit în S.U.A.”; „Pregătirile pe care le face sus-numitul în vederea primirii vizitei surorii sale, S.C., stabilită în R.F.G. prin căsătorie, dacă intenţionează să trimită în străinătate prin aceasta diferite documente sau acte personale, dacă intenţionează să facă alte demersuri decât cele legale pentru a emigra în R.F.G.”; interceptarea convorbirilor telefonice; măsuri de filaj „pe momente operative la domiciliul mamei sale şi al obiectivului, pe întreaga perioadă cât se va afla sora sa din R.F.G.”; „investigaţii la domiciliu în vederea stabilirii anturajului, dacă este vizitat de cetăţeni străini şi a selecţionării unei persoane în vederea atragerii la colaborare”; „influenţarea pozitivă” a urmăritului prin contactarea acestuia de către ofiţerul de Securitate.

Reclamantul a opinat că activităţile pârâtului au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale. S-au îngrădit dreptul la secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice, la viaţă privată, prevăzute de art. 33 din Constituţia României din 1965, art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1, alin. 7, art. 2, lit. a, art. 8, alin. a, art. 11, alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu  modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 27, alin. 1 şi art. 5, art. 35, alin. 5, lit. a, din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008, precum şi pe dispoziţiile art. 112 al Codului de Procedură Civilă.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a administrat proba cu înscrisuri, acestea fiind depuse la 3 noiembrie 2010. La 25 octombrie 2010, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii potrivit prevederilor art. 4, alin. 4, din Legea nr. 293/2008.

Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că se consideră nevinovat şi că nu s-a făcut nicio referire la legislaţia în vigoare la data respectivă, la atribuţiile, competenţele şi modul de executare a activităţii organelor de stat. 

La 17 ianuarie 2011, pârâtul a depus o nouă întâmpinare prin care a arătat că a avut calitatea de ofiţer în cadrul Departamentului Securităţii Statului - Compartimentul „contraspionaj”, însă măsurile dispuse au fost integral conforme cu Normele interne de muncă şi nu a întreprins nicio acţiune ilegală.

Cu privire la excepţia tardivităţii dreptului la acţiune ce va fi analizată cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 137 Cod Procedură Civilă, se reţine că art. 4, alin. 4, din OUG nr. 24/2008 nu se aplică în cazul de faţă, deoarece acel text de lege are în vedere numai introducerea acţiunii atunci când nota de constatare se referă la o persoană care se încadrează în dispoziţiile art. 4, alin. 1 din acelaşi act normativ, adică o persoană care candidează pentru funcţia de Preşedinte al României. Din chiar redactarea art. 4 al OUG nr. 24/2008 reiese că aceste dispoziţii se aplică numai candidaţilor la funcţia de Preşedinte al României. Dacă s-ar da o altă interpretare a dispoziţiilor sus indicate, atunci nu ar mai fi avut nicio logică prevederile de la articolele următoare şi în special cele de la Secţiunea a III-a a Ordonanţei, art. 6-12. Mai mult, art. 4 face parte din Sesiunea I intitulată „Procedura de verificare a persoanelor care candidează la funcţia de Preşedinte al României”.

Prin urmare, nu pot fi reţinute susţinerile pârâtului referitoare la existenţa unui termen de cel mult 48 de ore în cazul acţiunii introduse de C.N.S.A.S. în privinţa sa pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.

Faţă de cele mai sus reţinute, va respinge excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocată de pârât prin întâmpinare. Analizând actele şi lucrările dosarului, cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine următoarele: Având în vedere că pârâtul a avut gradul de căpitan (1985, 1986, 1987) şi funcţia de şef colectiv (1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Braşov, Serviciul 3, este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 2, lit. a din OUG nr. 24/2008, privind „calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989”. De altfel, nici nu a contestat faptul că a avut calitatea de ofiţer al Securităţii.

Procedura de verificare a fost declanşată de cererea numitei (...), din data de 16 octombrie 2008. Din documentele de la filele 20-23, reiese că pârâtul a propus verificarea susnumitei, deoarece aceasta avea intenţii de a se stabili în străinătate ilegal şi că întreţine legături cu străinii, precum şi faptul că „are manifestări ostile la adresa ţării noastre”.

Măsurile dispuse şi solicitate de pârât au fost aduse la îndeplinire conform adreselor, notelor informative şi rapoartelor şi notelor raport de la filele 26-33. În aceste acte au fost consemnate relaţiile de prietenie şi despre familia numitei C.V., relaţii intime, păreri cu privire la situaţia din ţară. De asemenea, din notele raport de la filele 31-32 şi raportul de la fila 33, reiese că însăşi pârâtul a propus avizarea negativă a plecării numitei C.V. în străinătate (Israel).

Prin raportul de la filele 38-39, pârâtul a propus luarea în lucru a numitului A.R., în vederea stabilirii naturii legăturilor cu cetăţeni străini şi prevenirea atragerii la acţiuni ostile ţării. În raportul de la filele 43-44, s-a consemnat faptul că susnumitul depusese actele în vederea emigrării în RFG, unde avea o soră vitregă, precum şi faptul că sora sa, cu ocazia vizitei în România, a mers la Ambasadă, în vederea urgentării plecării.

Totdeauna au fost puse în practică măsuri de avertizare a lui A.R., cu privire la mijloacele folosite pentru a putea emigra şi măsuri de „influenţare pozitivă”, conform propunerii pârâtului.

Prin măsurile dispuse indicate mai sus, pârâtul a îngrădit dreptul prevăzut în art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional Privind Drepturile Civile şi Politice, referitoare la libertatea de exprimare şi libertatea opiniei, în cazul numitei C.V., precum şi dreptul la viaţă privată, prevăzute de art. 33 din Constituţia României din 1965, şi art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, cu privire la C.V. şi A.R.

Potrivit art. 2, lit. a din OUG nr. 24/2008, prin lucrător al Securităţii se înţelege „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”. Din conţinutul înscrisurilor anterior analizate, rezultă că sunt îndeplinite condiţiile art. 2, lit. a, pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei Securităţii.

Nu pot fi reţinute apărările pârâtului, în sensul că a respectat atribuţiile de serviciu şi competenţele şi procedurile, precum şi normele interne ale instituţiei din care făcea parte, deoarece relevanţa în speţă este încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, indiferent din motivele pentru care au fost încălcate ori îngrădite aceste drepturi.

De asemenea, OUG nr. 24/2008 nu conţine dispoziţii care să înlăture constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, dacă au fost respectate normele interne în vigoare la acea dată. Relevanţa este tocmai activitatea de poliţie politică a organelor statului totalitar comunist, adică tocmai limitarea unor drepturi ale persoanelor şi obligarea acestora pe diverse căi să adopte o conduită favorabilă regimului.

În acest context, tocmai „influenţa pozitivă” în cazul numitului A.R. ori refuzul a aviza plecarea numitei C.V. în străinătate (măsuri propuse de pârât şi puse în practică) sunt mijloacele prin care regimul totalitar îşi construia sau dorea să-şi construiască o imagine pozitivă, indiferent dacă prin acest mod încălca drepturile unor persoane determinate. De asemenea, în urma activităţii desfăşurate a unor aspecte din viaţa privată a persoanelor în cauză şi a opiniilor lor reprezintă o încălcare a drepturilor mai sus indicate.

Chiar dacă am aprecia că activitatea organelor de securitate este normală în orice stat, consemnarea unor opinii politice sau a legăturilor intime ori a aspectelor ce ţin de moralitatea unor persoane sunt aspecte care nu trebuiau să se regăsească în actele organelor de securitate, neavând nicio legătură cu atribuţia acestora de asigurare a independenţei, suveranităţii, invocate de pârât, ci tocmai cu abuzul săvârşit se autorităţile statului totalitar comunist, care avea drept scop menţinerea unei stări de teroare menite să îi asigure aplicarea întocmai a programelor şi doctrinelor politice.

Prin urmare, nu pot fi reţinute susţinerile pârâtului în sensul că activitatea sa nu se încadrează în dispoziţiile OUG nr. 24/2008.

Pe cale de consecinţă, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 11, raportat la art. 2, lit. a din OUG nr. 24/2008, va admite acţiunea şi va constata că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securităţii.

Pentru aceste motive, în numele Legii, hotărăşte: 

-Respinge excepţia tardivităţii formulării acţiunii.

-Admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cu sediul în Bucureşti, strada Matei Basarab, nr. 55-57, sector 3, împotriva pârâtului Ioan Chiran, cu domiciliul în comuna Bod, judeţul Braşov. Constată calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul Ioan Chiran, născut în 1951, în Schitu Goleşti, judeţul Argeş.” “E.M.”

The most visited gambling websites in The UK