Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Un an de la moartea militarilor din accidentul de la Valea Urdii

  • Written by Diana BUMBENECI
  • Hits: 3248

b_400_250_16777215_10_images_2294_22.jpg„Din drumul tău spre stele… întoarce-te soldat!”. De s-ar întoarce să vadă câte s-au întâmplat într-un an, împlinit astăzi, de la tragicul accident de la Valea Urdii! A trecut un an de la accidentul care a adus Armatei României doliu. Era 29 iunie, ora 21.37, când patru camioane se întorceau la Câmpulung de la un exerciţiu desfăşurat în poligonul Cincu, atunci când şoferul ultimului camion a pierdut controlul volanului într-o curbă ac de păr, autovehiculul rupând parapetul din beton şi ajungând astfel într-o râpă. În urma accidentului, din camionul în care se aflau 13 militari, 3 au decedat şi alţi 9 au ajuns cu răni grave la spitalele militare din ţară. De aici, multe vieţi s-au schimbat, iar data de 29 iunie va rămâne în sufletul muscelenilor una tristă, în care trei oameni au plecat mult prea devreme la armata din cer.

Seara de 29 iunie, puţin probabil să fie uitată atât de majoritatea muscelenilor, cât şi de întreaga ţară. Faptul că într-un accident, provocat din cauza camioanelor vechi de zeci de ani, au murit 3 oameni nevinovaţi, militari ai Batalionului 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”, a generat multe neînţelegeri, momente grele şi mai ales o expertiză al cărei răspuns nici astăzi nu este dat. Mai-marii ţării sunt ocupaţi să bage în buzunar, nu să ajute MApN-ul să obţină dotări noi. În seara accidentului, tabloul era de groază. Zeci de ambulanţe, de salvamontişti, de militari, de pompieri şi poliţişti. În sufletul fiecăruia se vedea tristeţea, dar, în acelaşi timp, tăria pentru a putea merge mai departe. Unul dintre cei trei militari decedaţi a fost găsit mai greu, deoarece a fost aruncat prin parbrizul camionului în râpă, iar ceilalţi doi au fost striviţi de fiarele contorsionate. După ce vestea s-a aflat, un deal întreg plin de oameni, salvatori şi jurnalişti, privea în tăcere. Mai era puţin şi răsărea soarele, când unul dintre jurnalişti a spus: „În curând, o să răsară şi soarele…” Răspunsul i-a fost dat de un militar a cărui privire era îndreptată spre cer: „Răsare, dar, de astăzi, nu pentru toată lumea”. În clipa aceea, toată lumea a lăsat capul în jos şi a păstrat un moment de reculegere. A doua zi, în incinta Batalionului a fost oficiată o slujbă, s-au ţinut momente de reculegere şi alte activităţi specifice. Câteva zile mai târziu, cei trei militari aveau să fie conduşi pe ultimul drum, cel fără de întoarcere… 

Autorităţile au încercat să-i omagieze, conferindu-le titlul onorific de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Câmpulung”, în cadrul festivităţii Zilelor Oraşului. 

Cum erau ei?

b_400_250_16777215_10_images_2294_23.jpgPlutonierul major Mihai Ionuţ Toma avea 38 de ani, era necăsătorit, însă avea o relaţie de ani buni şi un băiat. Era angajat al Ministerului Apărării Naţionale din anul 2002 şi executase două misiuni în teatrele de operaţii din Afganistan. 

Caporalul clasa a III-a Petre Cristian Toader, de 32 de ani, era căsătorit şi avea un copil. Executase o misiune în Afganistan şi era angajat al MApN din anul 2008.

Caporalul clasa a III-a George Emilian Catană avea 40 de ani, era angajat al MApN din anul 2002, era căsătorit şi avea un copil. 

Toţi trei au fost înaintaţi post mortem la gradul de sublocotenent. La Ziua Comunei Mioarele, puţin după tragedie, primarul Damian Poştoacă avea să-i ofere titlul de „Cetăţean de Onoare” lui Mihai Toma. 

Din Afganistan mai poţi scăpa, dar de soartă, niciodată! O soartă nemeritată pentru aceşti oameni, care au fost descrişi de către un cadru militar într-un mod mult mai profund. Locotenent colonel Gabriel Biţă a ţinut să spună câteva cuvinte despre cei trei militari în momentul în care văduvele acestora au ridicat diplomele de „Cetăţean de Onoare”. „Au fost militari şi sunt militari, acolo sus, foarte buni, care şi-au îndeplinit misiunile şi ordinele când le-a fost cerut acest lucru. Mihai Toma, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, ne cânta şi ne încânta cu colinde. Pe lângă calitatea de ostaş, era şi un adevărat artist. George Catană, pe lângă faptul că era un bun militar, era un om bun, un sanitar desăvârşit. Întotdeauna a fost alături de colegii lui. Petre Toader era un bun sportiv. Făcea parte din lotul Batalionului  şi ne reprezenta cu cinste la toate competiţiile militare. Vă asigur că au fost, înainte de toate, buni taţi, fii, soţi sau fraţi, nişte oameni deosebiţi”.

Un monument şi zeci de parastase, în cinstea lor 

b_400_250_16777215_10_images_2294_IMG_8697.JPGLa trei luni de la accident, la locul tragediei a fost ridicat un monument comemorativ, o cruce cu numele celor decedaţi pe ea, loc devenit altar pentru trecători. Zeci de lumânări aprinse şi zeci de flori au bătut pământul în tot acest timp. La zile de duminică, la sărbători şi în orice moment în care au simţit, rudele, colegii şi trecătorii au adus un omagiu celor trei militari. 

Anul acesta, în februarie, în cadrul unei ceremonii la Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”, Georgiana Toader avea să îmbrace pentru prima dată uniforma militară, primind gradul de sergent, după cum este legea în astfel de cazuri, iar în această toamnă, şi Maria Catană va fi încadrată în armată, la Batalionul de la Câmpulung, acolo unde soţii lor au servit patria.

Aşa cum sunt şi versurile din poezia recitată de mii de ori după momentul accidentului: „Când oastei i-ai jurat credinţă pân’ la moarte, ştiut-ai că-ntr-o zi ai să îţi respecţi cuvântul! Onoarea şi mândria hrănitu-ţi au avântul, La cer să te înalţi, de acolo de departe, priveşte-ţi camarazii ce-ţi plâng tăcut mormântul!”, aşa şi este! Pentru militarii câmpulungeni, pentru toţi muscelenii, rudele, prietenii şi cei care i-au cunoscut, cu siguranţă, „Mişu” Toma va cânta de sus colinde şi cântece la fiecare sărbătoare, le va unge sufletul celor dragi cu note de chitară, Petre Toader va aduce aminte de calităţile sportive şi îi va motiva pe militari şi pe cei dragi să practice sport, iar George Catană îi va învăţa de sus cum să fie buni sanitari şi să-şi ajute aproapele. 

A trecut un an şi vor mai trece mulţi fără ei, însă un om nu moare, ci trăieşte veşnic dacă este purtat în suflet. 

The most visited gambling websites in The UK