Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Centenarul, emoţionant şi sincer graţie muscelenilor de 100 de ani, Paraschiv Simăn şi Neculae Busioc

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 512

b_400_250_16777215_10_images_2292_Clipboard13.jpgMuscelenii centenari, Paraschiv Simăn şi Neculae Busioc, cărora le datorăm includerea Nordului Argeşului în campania aniversară a Ministerului Afacerilor Interne, au fost celebraţi sâmbătă, 16 iunie 2018, în localităţile lor de baştină, Lereşti şi Rucăr. La o săptămână distanţă de premierea altor două senioare de-o vârstă cu Unirea, din Muscelul de Sud, Maria Crasan şi Ileana Scarlat, din Stâlpeni şi Mihăeşti, prefectul Emilian Dragnea şi colegii săi de la Poliţie, Jandarmerie şi Pompieri au urcat către munte, purtând simbolurile campaniei „O viaţă cât un Centenar” şi urări pentru doi oameni deosebiţi. Supravieţuitori ai războiului, domnii Paraschiv şi Neculae impresionează, la cei 100 de ani ai lor, nu numai cu luciditatea minţii şi rezistenţa fizică, ce le permite să se deplaseze pe propriile picioare, dar şi cu simţul umorului, de musceleni mucaliţi, în ciuda încercărilor trăite.          


Un muscelean centenar, cu o lumină incredibilă pe chip  


120 de sărbători merită oameni precum Paraschiv Simăn, pe care Dumnezeu l-a iubit atât de mult încât a rânduit să vină pe lume în anul naşterii României Mari, dar şi să trăiască Centenarul Marii Uniri. Se cuvenea, aşadar, ca viaţa sa trăită în curăţie sufletească să fie onorată cum se cuvine, de consăteni şi autorităţi binecuvântate să aibă şansa rară de a-i strânge mâna şi de a schimba câteva vorbe cu un muscelean de o sută de ani, permanent cu zâmbetul pe buze. În niciun moment al vizitei plăcute de sâmbătă, 16 iunie 2018, când Paraschiv Simăn i-a fost gazdă prefectului Emilian Dragnea, însoţit de reprezentanţii instituţiilor M.A.I., implicate într-o emoţionantă campanie, chipul senin al sărbătoritului zilei n-a fost umbrit de o cât de mică tristeţe după anii mulţi lăsaţi în urmă.
Cu o punctualitate englezească, la ora anunţată, 11.30, o consistentă delegaţie a Prefecturii Argeş, condusă de şeful instituţiei, umplea curtea casei din Voineşti a familiei Simăn. I s-au alăturat prefectului Dragnea inspectorul şef al Jandarmeriei Argeş, colonelul Gheorghe Lupescu, însoţit de câteva colege foarte tinere şi foarte frumoase, adjunctul Poliţiei Câmpulung, subcomisarul Marius Şendroiu, şi el venit împreună cu mai mulţi colegi, printre care purtătorii de cuvânt ai Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş, subcomisarul Mădălin Zamfir şi agentul şef adjunct Florin Popa. A avut reprezentare la eveniment şi Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Argeş, care şi-a trimis delegaţii însoţiţi de purtătorul de cuvânt al instituţiei, căpitan Mădălina Epure, la acţiunile aniversare de la Lereşti şi Rucăr. O participare substanţială, pe măsura oamenilor vizitaţi, musceleni de-o vârstă cu Unirea, care ne-au făcut onoarea de a le asculta vorba înţeleaptă, de români încercaţi pe front şi în viaţa personală. Au completat forţele organizatorilor de la Piteşti şi Câmpulung primarii Marian Toader şi Ionel Dulamă, viceprimarii Adriana Cicu şi Ion Pârnuţă, susţinuţi de colegi din cele două primării, care şi-au dorit să fie părtaşi unor momente intrate în istoria locurilor.
Foarte degajat şi lăsând impresia că se bucură de misiunea de a-i vizita pe muscelenii centenari, prefectul Emilian Dragnea a savurat dialogul cu Paraschiv Simăn, de care parcă nu-i venea să se despartă. Atât de mult i-ar fi plăcut să stea la taclale cu lereşteanul, care, vă asigurăm, are ce povesti. Noi am avut imensa plăcere de a-l avea printre intervievaţii serialului despre Uzina ARO, căreia i s-a dedicat profesional, asemenea celor două fiice ale sale.
Primul moment: formalitatea înmânării simbolurilor campaniei „O viaţă cât un Centenar”, diploma de excelenţă semnată de ministrul de Interne, insigna Centenarului, un tricolor cu dimensiunile potrivite expunerii în locuinţele sărbătoriţilor, şampanie, tort şi prăjituri. 120 este ţinta lui Paraschiv Simăn, mărturisită fiicelor sale şi prefectului, care a avut o încercare de a-l face să promită că o va atinge. Mai cu seamă că tonusul îl ajută. După şedinţa foto cu oaspeţii săi, gazda a oferit o lecţie de viaţă împlinită, chiar dacă parcursul nu a fost mereu unul fericit. În urmă cu trei decenii şi-a pierdut soţia, la vârsta de 67 de ani, iar fiicele sale, la rândul lor, au rămas fără partenerii de viaţă. Îi bucură anii bătrâneţii cele două nepoate şi cei trei strănepoţi, unul de 17 ani, iar ceilalţi doi, gemeni, în vârstă de un an şi patru luni. „Tata a avut două generaţii de fiice şi nepoate, iar acum au venit băieţii.”, spunea fiica lui Paraschiv. Cu toţii trăiesc la Bucureşti, căruia, după cum prefectul spunea, Muscelul îi furnizează oameni de calitate. „N-am mai fost la Bucureşti de foarte mult timp. Zeci de ani.”, este unul din regretele lui Paraschiv Simăn, legat sufleteşte de Capitală din vremurile tinereţii sale. Era un copilandru pe când a învăţat meserie la Atelierele Leonida, un vestit constructor de automobile al vremii.            
„Să nu depăşeşti niciodată măsura.”, a fost unul dintre principiile sănătoase care i-au ghidat traiul, li se confesa musafirilor lereşteanul, completat de fiica sa, potrivit căreia longevitatea părintelui constă în viaţa ordonată şi echilibrată, pe care a dus-o. Plus gena bună. Mai are o soră în vârstă de 97 de ani, care locuieşte în vecinătatea fostei uzine. „Provine dintr-o familie de longevivi.”, povestea fiica. De pildă, bunica ei a avut zile până la 97 de ani, iar fratele bunicii a depăşit suta, trăind 102 ani. „Şi spre sută încă două surori.”, a adăugat aceasta.
Fiica lui Paraschiv i-a povestit prefectului că a lucrat la ARO, la Proiectare, având multe amintiri legate de directorul Victor Naghi, care i-au deschis apetitul pentru istorisiri şi acestuia. „Când am început activitatea, am lucrat la Uzina de Autoturisme. Acolo s-a înfiinţat Centrala de Autoturisme, care cuprindea tot ceea ce însemna producători de componente şi automobile Dacia şi ARO. La un an de activitate, m-au trimis la ARO, ca să facem nişte situaţii. Pe frontispiciul halei era o sintagmă extraordinară: „Cea mai înaltă facultate este uzina.” Mi-a rămas în minte şi o spun de câte ori am ocazia. Era un colectiv de câteva mii de oameni şi acolo te formai. În afară de specialistul care ieşeai din facultate, te formai ca om, pentru că nu este lucru uşor să relaţionezi cu zeci, sute de oameni. Naghi n-a fost un om cu şcoală multă, dar a fost un manager extraordinar. Eu am participat la o întâlnire la care s-a lansat autoturismul ARO 10. Dacă-l vedeaţi pe Naghi cum prezenta automobilul ARO 10 în faţa tovarăşilor, nu credeai că există un specialist mai bun în marketing! Ce lucruri putea să scoată în evidenţă! Era o maşină, dar era făcută aici, cu gândirea românească şi efortul românesc.”, a rememorat prefectul.
Timpul lui Paraschiv Simăn se scurge la fel ca al unui pensionar normal, deşi etatea sa bate normalitatea. Se uită la televizor, comentează, citeşte, chiar fără ochelari, atunci când scrisul este mai mare, se plimbă prin curte, iar medicaţia este una de „întreţinere”, neavând probleme de sănătate. „Sunt şase-şapte ani de când n-a mai fost la doctor cu o problemă.”, spunea fiica. Asta pentru că a şi dus o viaţă cumpătată. A renunţat la fumat la vârsta de 42 de ani, după 15 ani de viciu, iar păhărelul de vin n-a fost un obicei constant, ci ocazional.   
Pe primarul Marian Toader îl ştie de când era copil de grădiniţă şi l-a şi ajutat, contribuind la reuşita a două evenimente, cărora le-a adus un plus de valoare prin prezenţa sa. Balul Gospodarilor, ediţia 2018, a fost deschis de Paraschiv Simăn, îmbrăcat în costum popular, care a condus o horă de toată frumuseţea, apoi, la scurt timp, s-a numărat printre oamenii excepţionali celebraţi la Ziua Comunei Lereşti.


Rucăreanul de 100 de ani, impresionat că au venit pentru el atâţia oameni mari  


Dumnezeu l-a ţinut până la 100 de ani, a afirmat cu tărie în faţa prefectului Neculae Busioc, din Rucăr, unde săteanul centenar a fost sărbătorit la Primărie, de conducerea instituţiei prezentă în formulă completă: primar, viceprimar, secretar. Despre veteranul de război, unii dintre participanţi au remarcat că nea Nicu îi depăşeşte în gradul militar, fiind maior. A făcut armata la Regimentul 30, fiind concentrat pe 15 decembrie 1939. „Trebuia să ne încorporeze primăvara, dar ne-au luat mai înainte, căci aşa au fost vremurile. De aici, din oraş, ne-au dus la Piteşti. Aici erau polonezi veniţi în regiment. Refugiaţi. Am stat şase săptămâni la Piteşti, la IV Argeş, de acolo ne-au mutat la I Vânători, apoi la VI Artilerie. Am fost numai trambalaţi aşa. Am stat până la Crăciun, când am venit la Regimentul 30, unde am rămas până în primăvară. Noi am fost cel mai mic contingent, 918. Am fost în timpul războiului… cu concentrările…”, povestea Neculae Busioc, care a făcut războiul până aproape de final. „Am mers până la Odessa… a căzut Odessa şi ne-au adus în ţară. În primăvară, m-am mutat la Statul Major. Mi-am făcut activitatea şi am rămas în continuare concentrat. Am făcut cinci ani, trei ani concentrarea şi doi ani activitatea. După cinci ani, m-au desconcentrat de la Statul Major. Am mai stat evacuaţi prin oraş, în timpul bombardamentelor. Ne bombardau în Capitală şi ne-a mutat Statul Major… în vreo 12 şcoli eram încartiruiţi.”, îşi aducea aminte veteranul.
I-au ascultat povestirile şi tinerii francezi veniţi la Rucăr, într-un schimb de experienţă cu liceenii din localitate, împreună cu care desfăşoară un proiect de ale cărui baze prefectul nu era străin. Tinerilor din sală, Neculae Busioc le-a urat să îi ajute Dumnezeu în toate, să fie liniştiţi, cumpătaţi, înţelegători. „Acesta este cel mai mare lucru.”, le-a transmis vârstnicul musafirilor de vârsta strănepoţilor săi. În 2008, şi-a pierdut soţia, la vârsta de 84 de ani, dar se bucură de sprijinul fiului şi fiicei, al nepoţilor şi strănepoţilor.                      
„Este o bucurie pentru noi că putem să fim martori la un astfel de eveniment.”, a precizat prefectul, care i-a urat lui nea Nicu să-i dea şi alte ocazii să mai treacă pe la el. Întrebat de Emilian Dragnea dacă îi plac prăjiturile, Neculae Busioc a recunoscut că-i plac foarte mult. La capitolul dulciuri, au plusat şi gazdele cu un tort servit  oaspeţilor, alături de un pahar de şampanie închinat în cinstea veteranului. „Aţi făcut un efort deosebit.”, afirma încântat prefectul că sărbătoritul s-a deplasat la Primărie. La care omul i-a uimit pe toţi cu replica sa: „Nu e efort. Mi-aţi făcut o mare plăcere. Nu mă gândeam la aşa ceva.” Şi n-a contenit din mulţumiri, pentru că nişte oameni atât de importanţi, mulţi în uniforme de poliţişti, jandarmi şi pompieri, au venit să-l vadă. Fiul lui Neculae Busioc, inginer de profesie, este o veche cunoştinţă a prefectului, care s-a bucurat de revedere. „Bătrâneţea e aşa şi aşa.”, se confesa vârstnicul aşezat pe locul primarului, în sala mare a Primăriei. „Persoane ca dânsul sunt rare. Au fost mulţi veterani la Rucăr, dar au rămas doi sau trei.”, spunea primarul Ionel Dulamă, care a profitat de ocazie pentru a lansa anunţul aprinderii Flăcării Centenarului în comuna sa pe 7 septembrie. La final, prefectul Dragnea i-a promis lui nea Nicu că fotografia de grup va fi transformată într-un tablou frumos, pe care i-l va trimite acasă.
Magda BĂNCESCU

The most visited gambling websites in The UK